Sorin Grindeanu, informaticianul propus de PSD pentru funcţia de premier, a avut un mandat scurt, de 11 luni (decembrie 2014 - noiembrie 2015), în fruntea Ministerului Societăţii Informaţionale, perioadă care nu a fost caracterizată de schimbări abrupte / brutale în modul de lucru al instituţiei, ci mai degrabă de o abordare echilibrată a dosarelor aflate în lucru - de la cel al licenţelor Microsoft, al Poştei până la proiectul RO-NET şi relaţia cu grupul Telekom România.
Grindeanu s-a dovedit pe durata mandatului un ministru echilibrat, calculat în apariţii şi în declaraţiile publice, un adept al schimbărilor făcute în timp (“pas cu pas”, dar care nu s-a ferit să facă declaraţii înafara liniei generale (despre scandalul licenţelor Microsoft sau eRomânia) sau să intre în războaie ale declaraţiilor pe unele teme (proiectul RO-NET, vânzarea clădirilor de către grupul Telekom etc.). Pe durata mandatului ministrul nu s-a ferit să apară la evenimentele cu profil IT&C organizate pe piaţa locală şi a avut o atitudine deschisă în raport cu media, acceptând solicitările de a oferi interviuri.
De notat este însă că pe durata mandatului, Sorin Grindeanu nu a ieşit, nici prin declaraţiile sale mai “războinice” din cadrul general impus de partid / şeful Guvernului, pe care l-a respectat cu stricteţe. Grindeanu a susţinut ordonanţa prin care executivul avea în plan să ofere ajutoare de stat televiziunilor dintr-o taxă colectată de la operatorii de comunicaţii (care nu a mai fost emisă până la urmă) şi a propus şi publicarea de către companiile de soft a preţurilor pe care le oferă companiilor de stat / instituţiilor publice pentru a evita achiziţiile supra-evaluate, însă iniţiativa nu s-a concretizat.
Iată unele dintre cele mai importante declaraţii ale ministrului din interviul acordat ZF în februarie 2015:
@ Am să fiu foarte sincer, cu riscul de a supăra parte mare poate din angajaţi. Având în vedere şi evenimentele din ultimul an, care au cam lovit acest minister, şi faptul că acest minister a fost şi este şi astăzi extrem de vizibil datorită unor scandaluri unde în mod direct sau indirect a fost parte ... există o anumită-nu aş spune o reticentă, ci aş spune poate nu nepărat o dorinţă de a face, de a fi activi, de a fi dinamici a oamenilor. Tot timpul am senzaţia că trebuie să trag după mine de fiecare dată pe foarte mulţi chiar dacă oamenii ştiu foarte bine ce au de făcut.
@ Am întrebat când sunt „operativele“ în minister cu personalul de conducere. Mi s-a răspuns: „Păi nu avem operative”. „Păi cum adică nu aveţi?” „Păi nu am mai avut din 2004, sau ceva de genul acesta.” Am stabilit o zi în care ne vedem cu toţii, cu fiecare şef de direcţie, de organism intermediar pentru că există lucruri pe care le putem face pentru a arde anumite etape, pentru a trasa sarcini pentru următoarea săptămână. Este o ocazie ca oamenii să discute între ei direct şi nu prin intermediul hârtiilor.
@ La primăria din Timişoara, în mandatul de patru ani şi jumătate eu am avut ca şi responsabilităţi cam 80% din ceea ce înseamnă activitatea unei primarii, răspundeam de tot ce înseamnă infrastructura, direcţie tehnică, drumuri, canalizare, iluminat, toate toate regiile, societăţile comerciale din subordinea primăriei, de încălzire, de transport în comun, cele de drumuri; răspundeam şi de direcţia economică şi de cea financiară, de cam tot ceea ce însemna, să spunem, o mare parte din activitatea unei primarii.
Sigur că şi acolo au fost poate câteva luni până când s-au obişnuit oamenii cu ritmul meu, sper să fie valabil şi aici, dar recunosc că este un pic mai greu pentru că probabil şi experienţa din trecut a oamenilor, a funcţionarilor, a unora din ei, îi face să fie reticenţi la a fi mai dinamici.
Atitudinea este: “Merge şi asa”. Nu e neparat valabil pentru toată lumea, sper să îndreptăm lucrurile acestea. Pe de o parte îi şi înţeleg. Nu este neapărat frică, este mult spus, cât “dacă nu ni se cere, noi nu venim cu idei”, ceva de genul acesta. Dar sper să remediem lucrurile.
@ Ceea ce ma preocupă şi unde am ajuns cel puţin la ultima întâlnire cu Nikolai Beckers (fostul CEO al Telekom România - n. red.) la un acord este ca tot ceea ce înseamnă valorificări ale activelor, ale celor imobiliare spre exemplu, să fie oprite. Noi am stopat acest lucru în Consiliul de Administraţie prin reprezentanţii noştri şi cu acordul lor, chiar să ţin să subliniez, cred că este inclusiv în folosul managementului actual, până când nu ni se prezintă un plan care să fie adoptat la nivel de Consiliu de Administraţie cu ceea ce înseamnă valorificarea acestor active - că sunt imobiliare, că sunt de alt tip.
Mă refer la un plan privind valorificarea internă, la reinvestirea acestor sume în a dezvolta această companie în România, în România, cu litere mari, în crearea de locuri de muncă, şi în tot ce însemna dezvoltarea acestei companii.
Până când aceste lucruri nu se întâmplă, tot ce înseamnă valorificare de active şi stă în puterea noastră cu aceşti 46%, este stopat. Sunt extrem de optimist în urmă discuţiilor pe care le-am avut cu managementul de la Telekom - e şi în interesul dânşilor să se întâmple acest lucru şi chiar cred că au făcut păşi în ceea ce înseamnă acest lucru. Vreau să se dezvolte compania în România.
@ MSI are şi nu are rol în proiectele de IT&C ale instituţiilor de stat. Ar trebui să aibă rolul celui care creează cadrul după care să-şi desfăşoare activitatea cel puţin instituriile statului, relaţiile cu cetăţenii. Noi ar trebui să fim cei care reglementăm, cei care facem acest cadru. Sigur pe hârtie putem spune că da, este valabil, dar realitatea este că s-au dezvoltat nişte insule - îmi dădea cineva exemplul; fiecare instituţie a încercat să îşi dezvolte acest compartiment de IT fără a ţine cont de acest cadru mare. Multe dintre instituţii au făcut lucruri bune şi - nu vreau să critic - dar din păcate nu într-un concept unitar de foarte multe ori. Aici cred că ar trebui întărit rolul acestui minister. Pot să va dau exemple din ultimele două luni legate de implementarea anumitor proiecte pe fonduri europene pe care eu le consider extrem de bune şi care sigur că interacţionează cu alte instituţii ale statului şi unde nu există nepărat o reticenţă ci mesajul <<Noi ne-am dezvoltat pe direcţia asta, nu veniţi voi să ne spuneţi acum că trebuie să facem în cadrul acesta şi aşa mai departe>>
@ Eu înţeleg ceea ce spuneţi legat de o anumită chestiune legată de Microsoft dar până la urmă ei şi-au vândut o marfă, licenţe în cazul nostru. Din punctul meu de vedere cine a cumpărat de la un reseller licenţele care au fost trecute prin mai multe companii - nici nu ştiu foarte bine câte, cine a cumpărat din punctul meu de vedere este, într-o formă, de blamat.
@ Ca şi politică de viitor este de văzut dacă ce s-a întâmplat în Ungaria nu ar fi potrivit. Ei au făcut următorul lucru şi nu doar în relaţia cu Microsoft, ci şi cu Oracle, cu toţi cei care furnizează soft - au stabilit un cadru. În urma discuţiilor, memorandumurilor cu companiile de acest tip, au stabilit un cadru prin care firmele le comunică instituţiilor statului care sunt preţurile pentru produsele lor. Dacă voi reuşiţi să faceţi preţurile să fie mai mici, felicitări, dar acesta este cadrul de colaborare. Aş dori să se întâmple lucrul acesta şi în ceea ce înseamnă politică de licenţiere şi la noi, cred că este corect să fie în formă asta şi din punctul nostru de vedere am avut discuţii nu doar cu Microsoft ci şi cu alte companii, din punctul meu de vedere este posibil să facem acest pas. Este un exemplu bun, spun eu, cel al Ungariei.
@ Aşa cum ştiţi, noi avem un consultant şi mă aştept ca în perioada imediat următoare acest consultant să prezinte strategia pentru vânzarea acestui pachet de 46%. I s-au furnizat date în ultima perioadă acestui consultant, date pe care încerca să le obţină de mai de mult timp şi la care nu prea a avut acces. Nu aş intra în amănunte, dar în ultima perioda i s-au furnizat toate datele necesare pentru ca să poată veni cu o strategie pe care ministerul să o poată prezenta în Guvern. O strategie corectă, asumată şi care va duce la soluţia ori de vânzare directă, ori prin IPO, ori.. nu este treaba mea să spun, este treaba celor care fac acest lucru şi după aceea când Guvernul îşi însuseşte soluţia, să încercăm să o punem în practică.
@ Numirea unui nou preşedinte al ANCOM e o chestiune care nu ţine nepărat de noi, pentru că Autoritatea este în subordinea Parlamentului. Nu am avut până acum nicio discuţie legată de ceea ce înseamnă preşedintele ANCOM. (…) Eu sunt extrem de mulţumit de profesionalismul dlui Cătălin Marinescu, e un om care efectiv ştie foarte bine ceea ce gestionează la nivel de ANCOM, dar rolul nostru este mai mult consultativ poate, cei care hotărăsc sunt cei din Parlament, pentru că aşa este legea.
