Pentru o Europă sceptică în privinţa folosirii fracturării hidraulice, tehnologie cu ajutorul căreia SUA speră să devină independente energetic, o Europă care caută să înlocuiască gazele ruseşti şi în care Germania, cea mai mare economie de aici, renunţă la energia nucleară, cărbunele poate aduce un plus de securitate energetică, se arată într-o analiză a Oilprice.com.
Nevoia unei securităţi energetice mai mari şi presiunile unor economii care tind să reaşeze polii de putere pe continent, precum Polonia, ar putea eclipsa eforturile de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.
Cărbunele este încă o sursă ieftină de energie, mai ieftină decât energia nucleară, decât cea eoliană şi decât gazele naturale, iar ţări precum Germania şi Polonia sunt producători de top. Guvernul polonez s-a remarcat cel mai mult prin insistenţa de a mări consumul de cărbune al Europei.
Polonia produce în jur de 150 de milioane de tone de cărbune pe an şi consumă tot cam atât, ceea ce plasează ţara pe locul doi în UE la ambele categorii, după Germania. Iar cum cărbunele are o pondere de 75% în producţia de electricitate, nu este la fel de vulnerabilă la jocul Rusiei cu livrările de energie aşa cum sunt alte state din Europa de Est.
Premierul polonez Donald Tusk a dat recent ca exemplu siguranţa energetică a ţării sale altor şefi de state sau de guverne în încercarea de a face din cărbune un element important al strategiei energetice europene.
„Vrem ca toată Europa să considere cărbunele ca fiind o sursă legitimă de energie. Polonia dovedeşte constant că poate garanta siguranţa energetică“, a afirmat Tusk într-o apariţie televizată.
Trebuie menţionat că cel mai mare producător de cărbune din UE este compania poloneză Kompania Weglowa, potrivit Bloomberg.
Polonia a fost în ianuare cel mai mare furnizor comunitar de cărbune pentru termocentralele nemţeşti, livrările fiind cu 20% mai mari comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut. Polonia deţine cea mai mare mină de cărbune din Europa, cu o producţie aproape dublă în raport cu producţia totală a Marii Britanii.
Cărbune ieftin, industrie funcţională, alegători mulţumiţi
Tusk trece însă în plan secund faptul că industria poloneză este dependentă de cărbune, moştenire a epocii comuniste, iar reforma industriei – care ar fi cu siguranţă dureroasă - l-ar face nepopular în rândul alegătorilor.
Însă Europa are prea puţine alternative pe termen scurt, astfel că sunt şanse mari ca punctul de vedere al premierului polonez să prindă rădăcini la Bruxelles.
Când preşedintele SUA Barack Obama a vizitat Europa în martie, se părea că oficialii europeni îşi puneau speranţele în exporturile americane de gaze naturale lichefiate pentru a şubrezi poziţia Rusiei de principal exportator de gaze către Europa. Liderii din UE, inclusiv cancelarul german Angela Merkel, l-au presat pe Obama să permită construirea de terminale pentru exportarea de gaze lichefiate. Obama a sugerat că UE ar putea intra în graţiile Americii dacă cele două părţi încheie un acord de comerţ liber. În afară de aceasta, el a sfătuit Europa să facă mai mult pentru a-şi dezvolta mai mult propriile surse de energie. „Nu te poţi baza doar pe energia altora“, ar fi spus el. Oricât de hotărâte ar fi SUA, livrările de gaze lichefiate americane către Europa nu vor schimba prea curând regulile jocului energetic.
Resursele europene de gaze de şist, a căror perspectivă a înfierbântat cândva câteva ţări, mai ales Polonia, pare acum o opţiune nesigură. Guvernul polonez sprijină agresiv dezvoltarea industriei şistului, iar câteva companii mari internaţionale au venit cu investiţii mari în Polonia în urmă cu câţiva ani, atrase de rezultatele promiţătoare ale analizelor iniţiale.
Însă aproape toate puţurile-test au dezamăgit, iar o parte din companii, printre care ExxonMobil şi Marathon Oil, ambele din SUA, s-au retras în 2012. De atunci, puţine teste au fost încurajatoare. Total, din Franţa, a abandonat şi el anul acesta eforturile Poloniei de a găsi gaze de şist.
Ca şi în cazul importurilor gazelor lichefiate, în cazul ţărilor europene care încă permit fracturarea hidraulică va trebui să treacă mult timp înainte ca acestea să poată beneficia de noile resurse. State precum Franţa şi Bulgaria au interzis fracturarea hidraulică, o metodă controversată de extragere a gazelor de şist din cauza riscurilor pentru mediul înconjurător.
Sursele regenerabile de energie vor continua să joace un rol important pentru Europa şi deja asigură un sfert din producţia de electricitate a Germaniei. Însă energia verde este deocamdată scumpă, iar în state precum Polonia, unde lupta contra schimbărilor climatice nu este prioritară, va fi lăsată pe plan secund.
Cărbunele european va deveni cu atât mai împortant cu cât cresc riscurile ca operaţiunile miniere din Ucraina să fie afectate de conflictul cu Rusia. Ucraina exportă opt milioane de tone de cărbune pe an, iar o parte ajunge în ţările europene.
De asemenea, cărbunele, alături de petrol, va continua să aibă rolul principal în industria energetică mondială încă 20 de ani, notează Financial Times.
