În ultima întâlnire înainte de vacanţa de vară, liderii Uniunii Europene (UE) au vorbit despre nevoia de a rupe "legătura vicioasă" dintre bănci şi guverne, acea legătură care permite creditorilor să îşi asume riscuri inutile în timp ce politicienii se prefac că nu văd. Se poate, însă, ca noile propuneri de reformă a sistemului bancar să nu facă nimic pentru a rupe această legătură, potrivit unei analize EUobserver.com.
Miza discuţiilor pe tema propunerilor aşteptate săptămâna aceasta este aceea de a abilita Banca Centrală Europeană (BCE) să monitorizeze şi să controleze toate cele 6.000 de bănci active în zona euro.
Berlin vrea ca această monitorizare directă să se refere doar la băncile mari. Celelalte bănci ar trebui să fie tratate diferit, după cum scria recent ministrul german al finanţelor, Wolfgang Schaeuble, într-un text din Financial Times.
Reprezentanţii Comisiei Europene au spus, la rândul lor, că vor încerca să ajungă la un compromis cu Germania. Acest compromis, însă, ar putea să elimine orice utilitate a propunerii pusă în discuţie.
Nu băncile mari, precum Deutsche Bank, sunt cele unde monitorizarea este problematică. Băncile regionale mai mici sunt cele care crează de obicei probleme.
Printre chestiunile esenţiale care vor trebui abordate în propunerea pentru segmentul bancar se va număra frecvenţa cu care sunt verificate băncile. Verificările vor fi săptămânale sau lunare? BCE va da ordine acestor bănci, sau va face sugestii? Frankfurt va putea să închidă o bancă? Şi dacă da, în ce condiţii şi cine va plăti costurile unei asemenea operaţiuni?
La insistenţele Germaniei, propunerea pentru reforma sistemului bancar va fi probabil o soluţie de compromis. Va exista o structură europeană de monitorizare, însă băncile naţionale din fiecare ţară vor fi cele care decid în cele din urmă.
Ce înseamnă acest lucru, în esenţă, este că nu se va face prea mult lumină în cazul multor bănci mici sau medii din zona euro, iar aceste bănci vor fi în continuare libere să opereze dincolo de "lumina reflectoarelor.
Dacă aşa se petrec lucrurile, propunerea de reformă a sistemului bancar va deveni cea mai recentă piesă într-o lungă serie de soluţii improvizate de zona euro.
În context mai larg, o astfel de propunere ar submina pledoaria Germaniei pentru o integrare politică mai profundă - care să necesite în cele din urmă o schimbare de tratat - în UE.
Argumentul pe care îl aduce Berlinul, în discuţiile cu partenerii săi mai "rebeli" din zona euro, este că Bruxelles trebuie să primească mai multă putere de decizie, mai ales asupra felului în care sunt planificate cheltuielile naţionale.
Astfel, spune Berlinul, pieţele ar căpăta mai multă încredere, ceea ce ar împiedica apariţia unei noi astfel de crize în zona euro. Aceleaşi argumente ar putea fi aduse şi în favoarea creerii unei structuri europene de monitorizare a sistemului bancar, o structură care să poată înterveni şi în forţă dacă e nevoie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
