Nici măcar locurile considerate în mod tradiţional sigure, „safe haven-urile“, nu sunt la adăpost de şocurile cauzate de criza datoriilor suverane din zona euro, este concluzia unui studiu al Băncii Centrale Europene.
Lucrarea, elaborată de economistul Livio Stracca, notează că profitabilitatea companiilor financiare a crescut şi a scăzut accentuat în momentele-cheie ale crizei din perioada ianuarie 2010 – mai 2013 chiar şi în state precum Germania şi SUA, care nu au avut probleme cu obligaţiunile suverane, prin care ţările se finanţează, scrie EUobserver.
Economistul a explicat că puseurile crizei au provocat „aversiune faţă de risc“ pe pieţele globale, ceea ce a afectat economiile în curs de dezvoltare şi a cauzat deprecierea monedei euro. Episoadele crizei au însă doar un efect marginal asupra altor valute precum dolarul, francul elveţian şi yenul. De asemenea, puseurile nu au perturbat preţurile petrolului şi aurului, care au crescut constant.
Autorul a identificat 18 episoade importante ale crizei în care rolurile principale le-au avut strategia UE, politica şi mass-media. La capitolul reacţii ale liderilor europeni, evenimentele pozitive includ promisiunea din mai 2010 de a „acţiona drastic“ şi angajamentul din iulie 2012 al preşedintelui BCE Mario Draghi că va face „tot posibilul“ pentru a salva euro.
De asemenea, episoade pozitive au fost şi anunţul făcut de BCE în septembrie 2012 că va cumpăra obligaţiuni ale Italiei şi Spaniei şi acordul UE din octombrie anul trecut pentru formarea unei uniuni bancare.
Printre evenimentele politice negative sunt enumerate confruntarea din iulie 2011 dintre pe atunci premierul italian Silvio Berlusconi şi ministrul finanţelor Giulio Tremonti pe tema austerităţii, protestele de stradă violente din Spania şi Italia din septembrie 2012 şi criza parlamentară din Italia în urma alegerilor din luna februarie a acestui an.
Mass-media, prin descoperirea în 2010 a faptului că BCE cumpăra deja obligaţiuni ale ţărilor lovite de criză şi prin relatarea în noiembrie 2011 că liderii Franţei şi Germaniei au discutat despre o posibilă destrămare a zonei euro, a influenţat pieţele.
În general, în urma evenimentelor negative investitorii au renunţat la obligaţiuni ale unor ţări precum Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia şi Spania şi s-au îndreptat spre datoriile Germaniei, Japoniei, Elveţiei, Marii Britanii şi Statelor Unite.
Randamentele obligaţiunilor au rămas stabile şi la niveluri relativ reduse în statele din afara zonei euro, dar băncile, fondurile de hedge şi companiile financiare de pe pieţele sigure şi-au văzut profiturile scăzând. De asemenea, după fiecare şoc negativ euro s-a depreciat cu aproximativ 0,2%. Stracca a descris criza ca pe un „experiment al propagării şocurilor la nivel global, al fenomenului de contaminare“.
El a explicat că pagubele provocate, spre exemplu, profiturilor băncilor germane, arată importanţa „legăturii dintre bănci şi datoriile suverane”, aflată „în miezul crizei datoriilor din zona euro”.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.08.2013.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
