Americanii aloca sume foarte mari sistemului de sanatate in comparatie cu europenii, in mare parte din cauza refuzului de a accepta ca unele tratamente sunt inutile.
La putin timp dupa ce s-a mutat in Grecia anul trecut, un american pe nume John Econopouly a primit vestea neplacuta ca trebuie sa faca o operatie de hernie. A facut operatia intr-un spital din nordul Californiei si nu i-a mers prea bine, scrie International Herald Tribune.
Dupa ce a petrecut mai putin de o zi in spital, Econopouly s-a dus in casa unui prieten pentru a dormi dupa operatie si a descoperit ca rana s-a deschis
"M-am trezit intr-o balta de sange si nu stiam ce sa fac", si-a amintit el. "De fapt, nu
m-am simtit prea asigurat."
Pentru ca platise mai mult de 2.000 de dolari in plus fata de ceea ce se deducea prin polita de asigurare.
Dupa cateva luni, odata ce s-a mutat in Grecia, Econopouly a aflat ca trebuie sa mai faca o operatie de hernie. Acest lucru i-a oferit ocazia sa faca un mic studiu comparativ intre medicina europeana si cea americana.
Spitalul din Grecia era mult mai murdar decat cel din California si a fost instalat intr-o camera cu multi alti pacienti. Mirosul era ingrozitor. Cand Econopouly, un programator de 41 de ani, a cerut mai multa intimitate, spunand ca ar plati in plus, personalul i-a ras in fata.
Dar ingrijirea in sine a fost cu totul alta poveste. A fost mult mai minutioasa decat fusese in Statele Unite. Ziua dinaintea operatiei a petrecut-o facand teste, inclusiv unele care indicau un zgomot al inimii ce necesita antibiotice, iar dupa operatie a fost tinut sub observatie. Cu toate ca nu avea asigurare de sanatate greaca, nota lui de plata finala a fost de 700 de dolari.
In Grecia, guvernul cheltuieste in jur de 2.200 de dolari pe cap de locuitor pentru sanatate in fiecare an, iar speranta de viata este de 78 de ani.
Canada aloca 3.200 de dolari, iar oamenii traiesc pana la 80 de ani.
In Statele Unite, costurile se ridica la mai mult de 6.000 de dolari, iar speranta de viata este de 77 de ani.
Explicatia acestui lucru se pare ca e foarte complicata, dar si extrem de importanta. Costurile sistemului de sanatate cresc la un nivel care ajunge a fi de nesustinut, iar din cauza exploziei demografice, in urmatorii ani, va fi nevoie de mai multe fonduri pentru sistemul medical. Asa ca, daca restul lumii are sa arate ceva Statelor Unite, americanii ar trebui sa ia acest lucru in serios.
Cea mai evidenta diferenta intre sistemele de sanatate americane si europene este faptul ca guvernele europene furnizeaza asigurare medicala universala, jucand un rol major in diferentele de costuri.
Daca ne uitam la secretariatul oricarui doctor american, vom vedea cu siguranta o gramada de oameni care completeaza reclamatii pentru diferitele companii de asigurari. Intre timp, acestea angajeaza oameni care se ocupa cu evitarea cheltuielilor cu cei bolnavi. Una peste alta, birocratia peticita a Americii consuma probabil 15% din cele 20% din buget alocate sanatatii, motiv pentru care reformatorii
s-au axat asupra acestui lucru.
Democratii de top din Congresul american, printre care John Dingell si Edward Kennedy, incearca sa implementeze legea "Ingrijire medicala pentru toata lumea" (Medicare). Avand costuri administrative destul de reduse, Medicare se aseamana foarte mult cu celelalte sisteme de sanatate ale altor tari.
Dar daca birocratia ar fi marea problema, ar trebui ca SUA sa dedice o suma mai mica din cheltuieli pentru batrani decat in alte tari. Dar costurile sunt aproape similare.
Se intampla altceva care pare ca are legatura cu diferenta de cultura dintre americani si restul lumii. Americanii par sa fie mult mai hotarati sa nu accepte niciun refuz si au mai multa vointa in a incerca aproape orice, chiar daca foarte scump sau improbabil, pentru a-si prelungi viata.
Exista multe beneficii ale acestui refuz al americanilor de a pasi mai repede catre moarte. Au devenit obsedati de progresele medicale si tara s-a transformat in laboratorul de cercetare al lumii.
Premiile Nobel pentru stiinta de anul acesta au fost acordate americanilor. Pe scurt, unele cheltuieli ale SUA revin si sistemelor medicale ale altor tari.
Dar multe dintre ele sunt pur si simplu inutile. Procedee scumpe, precum unele tratamente Alzheimer sau multe dintre tratamentele postinfarct, sunt de multe ori la fel de eficiente ca si tratamentele de baza, potrivit unui studiu. Cu toate acestea, doctorilor li se ramburseaza sumele pentru tratamentele mai scumpe.
Aceasta este principala lectie pe care America ar trebui sa o invete de la Europa si Canada. Americanii au tendinta de a trata orice respingere a drepturilor de sanatate ca pe o conspiratie a companiilor de asigurari, a guvernului, a doctorilor sau a industriei farmaceutice.
In alte tari, oamenii au inteles mai bine ca sistemul de sanatate implica si prioritati economice, ca 10.000 de dolari cheltuiti pe o ingrijire care nu va avea rezultate favorabile reprezinta o suma care ar putea fi folosita in alte scopuri.
Din fericire, exista si motive pentru a fi optimist. Medicare a inceput un program pilot pentru a plati mai mult pentru tratamentele care dau rezultate, iar oamenii de afaceri fac eforturi similare pe plan local. Institutul de Medicina a intocmit o platforma pentru a studia nivelul de eficienta al diferitelor tratamente.
Eventual, ar putea fi stabilit un set de standarde stiintifice care sa determine tratamentul ce va fi platit de Medicare si care, in mod crucial, sa fie scutit de taxe, a precizat Dana Goldman de la Rand Corporation. Fiind data cultura americana, se vrea ca standardele sa fie mai ridicate decat ale europenilor, iar oamenii care vor sa-si cheltuiasca banii pe tratamente mai ieftine pot face acest lucru.
Lucrul cel mai important care trebuie retinut este ca nu putem evita aceste decizii. Intr-un fel sau altul, cu intelepciune sau din cauza unui capriciu, americanii vor ajunge sa reduca cheltuielile alocate sistemului de sanatate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
