Liderii europeni au stabilit, printre altele, că vor energie mai ieftină pentru a menţine companiile Europei competitive în faţa celor, spre exemplu, americane, care beneficiază de energie ieftină datoriată boom-ului industriei gazului de şist din SUA.
Energia ieftină ar reduce, de asemenea, notele de plată care împovărează populaţia. Dar cum va fi realizat acest lucru fără a compromite ţintele de diminuare a poluării? Europa va reveni la combustibilii fosili? Sunt întrebări la care răspunsurile sunt greu de dedus din concluziile liderilor UE.
UE cere investiţii unei pieţe care se plânge de incertitudini şi de lipsă de transparenţă
Energiile regenerabile precum cea hidro, solară şi eoliană au nevoie de sprijin continuu din partea Europei, a afirmat comisarul european pentru energie Gunther Oettinger. De asemenea, trebuie să continue şi reducerea emisiilor cu efect de seră, a spus el, adăugând că până în 2020 o cincime din cererea de energie a Europei va fi acoperită din surse regenerabile, scrie Deutsche Welle.
„Nu se schimbă politica legată de energie“, dar trebuie găsită o cale pentru reducerea preţurilor energiei în Europa mai ales deoarece acestea afectează industria şi comerţul, a spus comisarul.
Liderii europeni i-au cerut lui Oettinger să întocmească o analiză în care să arate de ce au crescut preţurile şi care state din UE sunt cele mai afectate, dar analiza nu va fi gata înainte de sfârşitul anului.
Totodată, ei au subliniat necesitatea investiţiilor „semnificative“ în infrastructură energetică nouă şi „inteligentă“ pentru asigurarea neîntreruptă cu energie la preţuri accesibile.
Aceste investiţii sunt vitale pentru crearea de locuri de muncă şi îmbunătăţirea competitivităţii. Liderii nu au clarificat însă cum vor fi finanţate aceste proiecte, menţionând doar că banii trebuie să vină din „piaţă“.
Or, „piaţa“ se plânge de politicile UE. Directorii executivi ai opt mari grupuri europene de utilităţi, printre care E.ON din Germania şi GDF Suez din Franţa, au atenţionat tot miercuri, într-o declaraţie comună, că „lipsa de transparenţă a politicilor energetice şi incertitudinile legislative duc inevitabil la absenţa investiţiilor în energie“, notează The Wall Street Journal. Necesarul de investiţii în infrastructură modernă pentru energie este estimat la 1.000 miliarde euro până în 2020, sumă care include cercetarea şi dezvoltarea, potrivit EurActiv.
Un „Da“ clar pentru gazul de şist
Unul din angajmentele clare luate de liderii europeni în privinţa energiei este ca statele să se informeze reciproc în privinţa deciziilor importante, precum intenţia construirii unei centrale nucleare. De asemenea, reducerea dependenţei de importurile de energie trebuie să se facă prin dezvoltarea surselor proprii după modelul construit de Germania şi Danemarca, state care au investit masiv în tehnologii regenerabile. Liderii au promis, în plus, că vor reduce subvenţiile pentru combustibilii fosili, mai poluanţi.
Rusia nu a fost menţionată în concluziile summitului cu toate că este principala sursă de importuri de gaze naturale a UE.
După summit, preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy a sugerat că unele state pot dezvolta modalităţi sigure şi sustenabile de a accesa alte resurse, convenţionale şi neconvenţionale.
„Da, acestea includ gazul de şist, care poate deveni parte a mixului de energie în unele state membre. Desigur, fiecare stat poate alege în ce constă mixul de energie“, a spus el.
Premierii României, Poloniei şi Marii Britanii au promovat dezvoltarea sectorului gazului de şist făcând referire la „revoluţia“ din SUA şi evoluţiile din China.
Premierul Luxemburgului Jean-Claude Juncker a subliniat că preţul gazelor naturale din SUA este de patru ori mai mic decât cel din UE, în mare parte datorită abundenţei gazului de şist de acolo.
În tabăra opusă, preşedintele Franţei a declarat că ţara sa nu va reveni asupra interzicerii dezvoltării gazelor de şist. Franţa şi Bulgaria sunt singurele ţări din UE cu legislaţie care împiedică dezvoltarea acestei industrii.
Însă în Franţa este puternic dezvoltat sectorul energiei nucleare, iar Bulgaria beneficiază de preţuri mici la gaze naturale din partea Rusiei în schimbul colaborării în proiectul gazoductului rusesc South Stream.
Concluziile reamintesc obiectivul UE ca până în 2014 piaţa internă a energiei să fie finalizată, iar ca prin interconectarea reţelelor de gaze şi energie electrică să se pună capăt izolării oricărui stat membru până în 2015.
Uniunea Europeană vrea un acord privind schimbul de informaţii fiscale până la sfârşitul anului
Liderii celor 27 de state membre ale UE reuniţi la Bruxelles au căzut de acord că până la sfârşitul anului trebuie adoptată o directivă privind schimbul automat de informaţii fiscale despre persoane fizice, a anunţat preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, citat de AFP.
„Există un consens pentru revizuirea directivei“ în sensul extinderii schimbului automat de informaţii la depozitele bancare. „Consiliul European cere adoptarea modificărilor până la sfârşitul anului“, a spus Van Rompuy. Directiva este blocată de opt ani, iar în aceste condiţii cancelarul german Angela Merkel a caracterizat acordul ca fiind “un pas uriaş“.
Liderii Luxemburgului şi Austriei, ţări considerate paradisuri fiscale, au indicat că sunt dispuse, în principiu, să relaxeze legislaţia privind secretul bancar.
„Negocieri cu terţe ţări precum Elveţia vor începe cât mai curând pentru aplicarea unor măsuri similare“, se arată în declaraţia adoptată la finalul summitului.
Bula gazului de şist ieftin din SUA s-ar putea sparge în 2-4 ani, spun experţii
Actualul boom al gezelor de şist din SUA, care a inundat economia americană cu energie ieftină, va lua sfârşit în următorii doi-patru ani, sunt concluziile unui expert în energie intervievat de EurActiv.
Gazul de şist este un combustibil „neconvenţional“ ce se găseşte în fisuri naturale din roci de adâncime. Extragerea gazului presupune forarea unor puţuri prin care se pompează sub presiune lichid saturat cu substanţe chimice pentru degajarea combustibilului – fracturarea hidraulică.
În SUA gazul de şist reprezintă deja 16% din producţia totală de gaze naturale, iar analiştii estimează că procentul va urca la 50% în următorii 20 de ani.
„Bula preţului mic se va sparge în doi-patru ani. Livrările pot fi menţinute timp de mulţi ani, dar numai la preţuri mai mari doarece impactul asupra mediului va fi tot mai mare din cauza numărului în creştere de puţuri care trebuie forate“, a afirmat David Huges, geolog şi fost membru al Comisiei pentru Potenţial al Gazelor Naturale din Canada.
Preţul gazelor naturale a crescut cu 35% între 2005 şi 2011 pentru industria europeană. În aceeaşi perioadă preţul s-a redus cu 66% în SUA.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
