În pofida sosirii a aproape 1 milion de refugiaţi în Germania anul trecut, problema demografică a ţării rămâne la fel de acută.
Populaţia ţării este aşteptată să scadă de la un vârf atins în 2002 de 82 milioane de oameni la 74,5 milioane până în 2050, potrivit datelor ONU. Procentul nemţilor cu vârste de sub 15 ani este estimat să scadă la 13%, printre cele mai scăzute niveluri la nivel mondial. În acelaşi timp, procentul celor cu vârste de peste 60 de ani este aşteptat să creacă de la 27% la 39%.
În contextul unei economii în creştere şi al unei rate a şomajului de numai 6%, deficitele de forţă de muncă abundă. Guvernul şi companiile au reacţionat prin angajarea unui număr mai mare de femei şi a mai multor bărbaţi mai în vârstă. După ani în care s-a situat în urma Marii Britanii şi Franţei din punct de vedere al participării femeilor la forţa de muncă, Germania aproape a recuperat diferenţa, rata de ocupare în rândul femeilor de vârstă activă fiind de 54%, faţă de 51% în Franţa şi 56% în Marea Britanie. Pentru bărbaţii cu vârste de 60-64 de ani, rezultatul este chiar mai pronunţat, rata de ocupare urcând de la 28% în 2008 la peste 50%.
Aceste rezerve sunt totuşi pe cale de a fi epuizate, exact într-o perioadă în care populaţia de vârstă activă este aşteptată să scadă. Astfel, apar noi provocări: încurajarea oamenilor care se apropie de vârsta de 65 de ani să continue să lucreze şi convingerea oamenilor de toate vârstele să adopte o abordare mai flexibilă faţă de pregătire şi reprofilare profesională pe toată durata vieţii.
Angajatorii speră că o creştere constantă a vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani la duce la prelungirea perioadei active. Guvernul a modificat reglementările în acest an pentru a permite mai multor pensionari să lucreze în continuare part-time fără a suferi reduceri importante de pensii.
Cu cât oamenii lucrează mai mult, cu atât scad costurile pentru sistemul de pensii. Costurile legate de pensii şi servicii medicale sunt aşteptate să crească mai rapid decât rata de creştere economică pe termen lung, sporind povara aflată pe umerii unei populaţii active în curs de scădere.
În Germania, costul total al celor în vârstă pentru buget este aşteptat să crească de la 24% din PIB în 2013 la 28% în 2040, potrivit Comisiei Europene. În Marea Britanie, procentul este estimat să crească de la 22% la 24%, iar în Franţa să rămână neschimbat la aproximativ 31%.
Imigraţia poate reduce presiunile, însă numai atunci când imigranţii sunt integraţi cu succes pe piaţa locurilor de muncă. Acest lucru este mai greu de realizat cu refugiaţi din ţări instabile, din Orientul Mijlociu de exemplu, decât cu muncitori care provin din ţări dezvoltate cum ar fi de exemplu cele din Europa de sud.
Nivelul tipic de educaţie a migrantţilor din Germania este în creştere, însă cei sosiţi în 2015-16 fac excepţie. Experienţa arată că durează cinci ani până când 50% din refugiaţii de vârstă active sunt integraţi pe piaţa muncii.
Chiar şi în cazul unei integrări reuşite, numai intrări masive de migrantţi în decursul mai multor ani ar schimba perspectivele demografice. Aproximativ 500.000 de oameni sunt aşteptaţi să se pensioneze annual în următorii cinci ani. Prin comparaţie, guvernul estimează un nivel al imigraţiei de 200.000 de oameni pe an.
catalina.apostoiu@zf.ro
