Au trecut patru ani de cand Polonia, Cehia si alte sase foste tari comuniste s-au alaturat Uniunii Europene, iar instalatorii nu s-au inghesuit sa bata la usa companiilor occidentale, scrie Czech Business Weekly.
Dat fiind protectionismul traditional pe care multi observatori il atribuie francezilor, anuntul facut de Nicolas Sarkozy in timpul unei vizite recente in Polonia a surprins pe foarte multa lume. El a declarat ca din 1 iulie Franta va elimina toate restrictiile de acces pe piata muncii impuse muncitorilor din Cehia, Polonia, Ungaria si din celelalte state care au aderat la UE in 2004.
Totusi, Romania si Bulgaria, care au intrat in Uniune la 1 ianuarie 2007, vor avea de-a face cu aceste restrictii pana in 2014.
"Sarkozy a dat dovada de curaj in aceasta decizie de a deschide granitele unui influx de imigranti est-europeni", a declarat Philip Whyte, cercetator la Centrul pentru Reforma Europeana de la Londra. "In Franta aceasta decizie este destul de controversata", a adaugat el.
In timpul discursului tinut in Polonia, presedintele francez a pus accentul asupra faptului ca ridicarea restrictiilor pentru muncitorii din regiune vine cu un an mai devreme decat se estima initial. Este de notat faptul ca portile se deschid intr-un moment in care Franta intra in lumina reflectoarelor, preluand presedintia semestriala a Uniunii.
"Este momentul ca Franta sa ridice si ultimele restrictii privind libertarea de miscare a muncitorilor polonezi si a celor din tarile care s-au alaturat Uniunii in 2004", a declarat Sarkozy intr-un discurs tinut in fata camerelor reunite ale Parlamentului de la Varsovia. "Ne-am asumat un angajament in fata Europei, iar aceasta decizie este dovada ca vrem sa respectam acest angajament", a adaugat el.
Eliminarea restrictiilor aduce Franta in randul celorlalte state vestice care au inteles ca fenomenul globalizarii economiei nu este doar o realitate a lumii moderne, ci ca acesta poate aduce beneficii atat tarilor gazda, cat si muncitorilor straini.
In acest moment, muncitorii din Europa Centrala si de Est sunt nevoiti sa se confrunte cu o birocratie greoaie in incercarea de a obtine un permis de munca pe piata franceza. Miscarea intreprinsa de autoritatile de Paris va elimina toate obstacolele birocratice, insa analistii avertizeaza ca acest proces nu este ireversibil.
Si asta in conditiile in care pachetul legislativ cuprinde o caluza care prevede reactivarea restrictiilor in conditiile in care tara gazda se confrunta cu o crestere a ratei somajului in randul propriilor cetateni.
Iar rata somajului din Franta este deja vazuta ca fiind relativ ridicata. In primul trimestru din 2008, aceasta a ajuns la 7,5%, potrivit Insitutului National de Statistica si Studii Economice. In 2005 - an care a marcat apogeul retoricii franceze impotriva muncitorilor est-europeni - rata somajului din aceasta tara se situa la 10%.
In momentul in care statele din Europa Centrala si de Est s-au alaturat Uniunii Europene in cadrul "marii extinderi" din 2004, doar Marea Britanie, Irlanda si Suedia au permis accesul nerestrictionat al muncitorilor din regiune. Alte state membre au eliminat restrictiile in mod gradual. Spania, Finlanda, Grecia si Portugalia si-au deschis frontierele in mai 2006, in timp ce Olanda si Luxemburg au eliminat restrictiile in mai, respectiv noiembrie 2007.
Tarile care mentin inca restrictii pentru muncitorii est-europeni sunt Belgia, Germania, Austria si Danemarca. Potrivit standardelor Uniunii Europene acestea pot mentine restrictiile pana cel mai tarziu in mai 2011, adica pentru o perioada de sapte ani de la data aderarii noilor state membre.
Belgia ar putea elimina barierele inca din septembrie anul acesta. Totusi, Germania si Austria, care au frontiere comune cu o parte a noilor state membre, ar putea mentine restrictiile pana la finalul perioadei de gratie.
Si asta in conditiile in care "deschiderea granitelor de catre tarile aflate in imediata apropiere a statelor recent intrate in Uniune ar fi mult mai importanta pentru cetatenii acestora, in special pentru cei aflati in zonele de granita", considera Tomas Bartovsky, purtatorul de cuvant al ministerului industriei si comertului de la Praga.
"Totusi, nu ne asteptam ca odata ce acest proces va fi indeplinit sa existe o migratie semnificativa a fortei de munca dinspre Cehia inspre Occident. Fenomenul migratiei nu va avea, cel mai probabil, un impact major asupra economiei cehesti", a adaugat el.
Vaclav Smejdal, decanul Facultatii de drept din cadrul Universitatii Anglo-Americane din Praga, a exprimat un punct de vedere similar: "Cred ca acest pas nu are o importanta economica foarte mare pentru Cehia si cetatenii sai", spune Smejdal, adaugand ca "are insa o importanta simbolica majora. Pentru prima data est-europenii au drepturi depline in cadrul Uniunii si nu mai sunt considerati cetateni de mana a doua".
In Franta, rezistenta in fata oricarei influente economice externe a atins o baza foarte solida, politicienii alimentand in mod repetat acest val de nemultumire. In 2000, acestia au redus numarul orelor de munca la 35 pe saptamana, in incercarea de a stimula companiile sa angajeze mai multi muncitori.
De asemenea, au incercat sa mentina muncitorii straini cat mai departe de piata franceza atat prin intermediul barierelor culturale, cat si al celor legislative. "Discursul politic francez a gasit in 'instalatorul polonez' un tap ispasitor pentru esecul economic al tarii", a declarat Philip Whyte.
"Timp de cateva decenii, autoritatile franceze s-au bazat pe prezumtia potrivit careia in interiorul unei economii nu este loc decat pentru o cantitate fixa de munca. Iar prin reducerea numarului orelor de munca se considera ca se poate mari numarul angajatilor. Aceasta s-a dovedit o politica dezastruoasa, contribuind semnificativ la cresterea somajului din aceasta tara", a adaugat el.
Iar in aceste conditii companiile frantuzesti au inceput sa se planga de o lipsa a fortei de munca, punand si mai multa presiune asupra autoritatilor pentru a elimina restrictiile.
Pana acum, masurile au fost relaxate de doua ori, mai ales in ceea ce priveste asa-numitele ocupatii specializate, precum cele de bucatar, chelner, muncitor in constructii sau informatician.
Chiar daca politicienii francezi au continuat sa alimenteze sentimentul de xenofobie, relaxarea anterioara a restrictiilor nu a generat o crestere semnificativa a muncitorilor est-europeni. Potrivit Institutului National de Statistica de la Paris, de la inceputul lui 2005 pana la sfarsitul anului trecut mai putin de 35.000 de muncitori din Europa Centrala si de Est au intrat pe piata franceza a muncii.
Insa importanta pe care o are eliminarea restrictiilor, cred analistii, este data de faptul ca presiunea schimbarii vine din interiorul Frantei mai degraba decat din afara.
"Francezii au inteles ca este timpul pentru o schimbare si, mai ales, au inteles ca de fiecare data cand se produce o schimbare economica majora exista unii care castiga si altii care pierd", a declarat Alex Tabarrok, profesor de economie la George Mason University.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
