Subventiile de la stat incep sa dea roade. Intr-o tara amenintata cu injumatatirea populatiei pana in 2050, femeile incep sa fie atrase de "salariul de mama".
In Tallin, Estonia, Pia Kurro sta cu picioarele incrucisate pe patul ei dintr-o maternitate mohorata din era sovietica care miroase a detergent si a linoleum vechi si isi hraneste fiica de doua zile, Syria, care isi datoreaza viata subventiilor de la stat.
In schimbul nasterii copilului, Pia Kurro va primi echivalentul a 1.236 de euro pe luna, timp de un an, o mica avere intr-o tara in care salariul mediu lunar este de aproximativ 500 de euro, titreaza The Wall Street Journal Europe.
"Nu as fi nascut copilul daca nu ar fi existat ajutorul de la stat", spune femeia, consultant de afaceri, in varsta de 39 de ani. Pia Kurro intrupeaza o intrebare arzatoare: Este posibil ca politicile guvernamentale care urmaresc cresterea natalitatii sa functioneze cu adevarat?
Raspunsul este vital pentru viitorul economiei globale. La fel ca cele mai multe tari dezvoltate, Estonia are o rata de natalitate critica, care daca nu va fi remediata, va duce la o populatie imbatranita si in scadere. Acest fapt ar submina cresterea economica si finantele publice, pe masura ce o forta de munca diminuata s-ar zbate sa sustina un fond de pensii din ce in ce mai mare.
Unele tari dezvoltate, cum este exemplul statelor nordice si al Frantei, au o populatie stabila datorita traditiei suportului financiar pentru familii. Dar pentru celelalte tari din Europa si Asia care au suferit scaderi abrupte ale ratelor de natalitate, demografii nu credeau ca se mai poate face prea mult. Guvernele au fost de acord, neluand nicio masura pentru remedierea problemei. Estonia iese in evidenta pentru ca a facut un salt enorm de la laissez-faire la activism agresiv in incercarea de a-si asigura viitorul. Iar pe masura ce si alte tari iau masuri pentru cresterea natalitatii, eforturile sunt urmarite cu interes de intreaga lume.
Semnalul de alarma in ceea ce priveste Estonia a fost tras in 2001, cand un raport anual publicat de Natiunile Unite a mentionat Estonia printre tarile cu cea mai drastica scadere a populatiei, expunandu-se riscului de a pierde aproape jumatate din populatia de 1,4 milioane de persoane pana la jumatatea secolului. Rata de fertilitate a Estoniei (numarul mediu de copii pe care ii naste o femeie) a scazut la 1,3 la sfarsitul anilor '90, de la 2,2 in perioada comunista, cu doar un deceniu mai devreme. In Romania rata medie a fertilitatii a fost in 2005 de 1,3, mentinandu-se pe acelasi trend descrescator ca mare parte a tarilor din regiune.
Intr-o incercare de a opri aceasta scadere dramatica, Estonia a facut un pas curajos. In 2004 a inceput sa plateasca femeile pentru fiecare copil nascut. Femeile care muncesc sunt platite cu intregul salariu timp de 15 luni, pana la plafonul de 1.236 de euro. Cele care nu aveau un salariu primesc 160 de euro. Ajutorul social cunoscut local ca "salariu de mama" a fost o masura radicala pentru un guvern care guverneaza dupa principiile pietei libere.
"Pas cu pas, rata descrescatoare a natalitatii a devenit un pericol pentru supravietuirea natiunii, asa ca a trebuit sa facem ceva", spune Paul-Eerik Rummo, ministrul afacerilor interne si membru al Partidului Reformator, aflat in coalitia de la putere.
Acum, la doi ani dupa lansarea programului, guvernul vede primele rezultate promitatoare. De la adoptarea noilor ajutoare, rata fertilitatii in Estonia a crescut la 1,5. Aceasta este inca sub cota de 2,1 necesara pentru stoparea imbatranirii populatiei (un copil pentru a inlocui fiecare parinte, plus o marja care sa acopere mortalitatea infantila). Mai e nevoie de ani buni pentru a putea observa impactul salariului de mama, dar succesul aparent a inspirat guvernantii sa ia si alte masuri care sa incurajeze oamenii sa faca copii, orice incepand de la ajutoare pentru bone la calcularea pensiei in functie de numarul de copii. Multe tari care au ezitat initial sa se amestece in problemele de fertilitate au analizat mai atent cifrele si au ajuns la concluzia ca trebuie sa ia masuri asemanatoare. "Este posibil ca guvernele sa nu reuseasca in actiunea lor, insa riscul de a nu a lua niciun fel de atitudine este prea mare pentru multe tari. In viitor, forta de munca tanara va fi decimata", a declarat Peter McDonald, profesor demograf la Australian National University din Canberra.
Rata fertilitatii in cele 30 de tari membre ale OECD a fost de doar 1,6 in 2005, in scadere fata de 2,4 in 1970. Mexicul are cea mai mare rata, de 2,4, in timp ce Coreea de Sud se afla in coada clasamentului, cu 1,1. Demografii spun ca scaderea se datoreaza numeroselor schimbari sociale. Acestea includ oportunitatile economice mai mari pentru femei, progresul in ceea ce priveste contraceptia, care a transformat reproducerea intr-o chestiune de alegere si raspandirea ideilor conform carora libertatea individuala si fericirea sunt greu de impacat cu intretinerea unei familii numeroase.
Numeroase tari europene ofera deja ajutoare materiale mamelor care isi parasesc slujba pentru a face copii, acestea incluzand Lituania, Austria, Slovenia. Incepand cu anul viitor, Germania si Bulgaria vor plati mamelor un ajutor reprezentat de un procent din castigurile anterioare. In ultimul sau discurs despre starea natiunii, Vladimir Putin, presedintele Rusiei, a promis si el mai multe ajutoare pentru parinti.
Australia a introdus in 2004 un bonus unic pe copil, de o valoare de aproximativ 3.000 de dolari (2.400 de euro). Se crede ca rata a crescut usor datorita combinatiei dintre stimulentele financiare si economia infloritoare, dar se situeaza in continuare in jurul cifrei de 1,8. Ministrul de finante australian a ajuns pana la a soma parintii sa isi faca "datoria patriotica." O campanie asemanatoare s-a derulat si la Singapore, care inca se lupta cu o rata a fertilitatii ce nu trece de 1,2. Coreea de Sud a introdus si ea o noua serie de politici, incluzand ajutorul financiar pentru ingrijirea zilnica a copilului si pentru tratamentul infertilitatii.
Dupa cum era de asteptat, ajutoarele ca cele pe care le ofera Estonia sunt destul de controversate.
Demografii sustin ca platirea parintilor pentru a avea copii nu face decat sa ii grabeasca si nu ii convinge sa faca mai multi. Dificil de demonstrat deocamdata. Doar atunci cand generatia actuala de femei va ajunge la menopauza, se va putea calcula cu exactitate daca au avut sau nu mai multi copii decat femeile din generatiile anterioare.
Experienta tarilor nordice si a Frantei sugereaza totusi ca stimulentele au impact. De exemplu, femeile din Suedia si Norvegia, tari care ofera ajutoare sociale substantiale, au in medie cate doi copii. "Acolo unde exista traditia unor politici coerente orientate catre familii, oamenii fac mai multi copii", spune Tomas Sobotka de la Institutul Demografic din Viena.
Principala exceptie de la regula sunt Statele Unite, in care fiecare femeie are in medie doi copii, desi sprijinul public este minim si consta in principal in scutiri de la diferite taxe. Demografii spun ca traditia imigrarii in masa si procentul mare de populatii minoritare fac din America un caz aparte intre tarile dezvoltate. Hispanicii in particular ajuta la cresterea ratei fertilitatii, cu mai mult de trei copii pe familie. Conform unei estimari facute de Biroul de Recensamant, populatia SUA a depasit 300 de milioane luna aceasta. Cam 55% din cresterea populatiei americane a fost sustinuta de imigrantii legali si ilegali, conform Biroului de Populatie din Washington.
Experienta Estoniei demonstreaza ce ar putea urma pentru multe tari. De cand si-a recapatat independenta de sub dominatia rusa in 1991, mica tara baltica a devenit una dintre tarile cu cea mai rapida crestere economica si este acum membra a UE. In acesti 15 ani, populatia Estoniei a trecut prin cateva transformari care s-au petrecut in alte tari in decursul unui secol.
Pentru multi, stilul de viata spartan dar stabil din timpul comunismului a ajutat la pastrarea valorilor familiale mai bine decat in vest. Estonienii aveau tendinta sa se casatoreasca devreme si sa aiba doi sau mai multi copii in ciuda greutatilor si a ajutorului de la stat aproape inexistent.
Doar cativa ani mai tarziu, pentru multi tineri estonieni, lumea a parut schimbata dintr-o data. Miina Puusepp si Aive Levandi, ambele la varsta de 36 de ani, aveau 21 de ani atunci cand Estonia s-a separat de Uniunea Sovietica, oferind dintr-o data noi oportunitati care a impins nasterea unui copil intr-un plan indepartat. "Dupa independenta, lumea s-a deschis", povesteste Miina Puusepp.
Cele doua femei au muncit si au studiat in Europa in anii '90, construindu-si cariere in marketing si turism. Aive Levandi a avut un singur iubit in ultimii 12 ani. Nu si-au dorit sa intemeieze o familie, fiindca acest lucru nu s-ar fi potrivit cu stilul lor de viata. "Avem o viata plina, calatorim mult", spune Levandi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
