În filmul italian din 1948 „Hoţul de biciclete”, protagonistul îşi caută cu disperate şi în zadar bicicleta furată prin toată Roma. În zilele noastre, primarul Ignazio Marino joacă un rol similar, scrie Bloomberg într-o analiză a eşecului programului de bike-sharing din capitala Italiei.
În timp ce programele de bike sharing înfloresc peste tot în lume, de la Paris în Franţa la Sao Paolo în Brazilia, Oraşul Etern este o excepţie. Experimentul roman a fost sabotat de escroci, de probleme juridice, de certuri politice, de geografie – oraşul stă pe celebrele şapte coline – şi de reticenţa romanilor de a renunţa la maşini şi scutere.
“Romanilor nu le place să fie văzuţi transpiraţi după o cursă cu bicicleta. Apoi ai furturile, birocraţia şi certurile politice. Aceleaşi probleme care au îmbolnăvit ţara condamnă la eşec programul de bike-sharing”, spune Federico Niglia, profesor de istorie la Universitatea Luiss din Roma. El are bicicletă, dar o foloseşte foarte puţin.
Programul de închirieri de biciclete a fost introdus în Roma în 2008 la un an după un pas similar făcut cu mare succes la Paris şi înaintea celor din New York, Milano şi Londra. În timp ce pagina de internet încă mai oferă informaţii pentru înscriere, ultima actualizare este din iulie 2010.
“Este ca în cazul Imperiului Roman: Am fost primii, dar am ajuns în spate”, spune Eleonora Carletti, o tânără de 32 de ani care lucrează într-un restaurant din apropierea Via del Corso, unde un suport abandonat de biciclete sprijină o tablă de meniu pe care sunt scrise specialităţile zilnice.
Eleonorei îi place programul din Barcelona, oraş spaniol pe care l-a vizitat, dar acasă “nu am folosit niciodată bicicletele pentru că am maşină”.
Eşecul Romei este o ruşine pentru primarul Marino, care vine la muncă pe bicicletă şi a fost ales după ce a promis mai multă mobilitate şi mai puţin trafic. Deşi a putut opri traficul auto pe străzile din apropierea Forumului Roman, Marino a rezolvat prea puţine din problemele programului de bike-sharing.
Un obstacol formidabil a fost povestea de dragoste a Romei cu motorul cu combustie internă. Oraşul are 978 de vehicule motorizate – maşini, motociclete şi scutere – la mia de locuitori, comparativ cu 398 de vehicule la mia de locuitori în Londra sau 415 la mia de locuitori în Paris, oraşul gazdă a celebrului program Velib, care are 20.000 de biciclete şi 1.800 de staţii de închiriere.
Compania spaniolă de publicitate în aer liber Cemusa, care a introdus bike-sharing-ul în Pamplona, Malaga şi San Sebastian, a câştigat un contract pentru a dezvolta programul Romei şi pentru a-l conduce timp de şase luni, perioadă prelungită ulterior la un an. Camusa susţine că a atras peste 6.000 de utilizatori pentru aproximativ 200 de biciclete şi 19 staţii la puţin timp după deschiderea afacerii romane. Compania se aştepta ca programul pilot să reprezinte un avantaj după ce Roma ar fi oferit un contract care să acopere întregul oraş.
Însă licitaţia pentru un astfel de contract a eşuat din cauza suspiciunilor cu care era privită implicarea unei companii străine, iar în aceste condiţii Cemusa a cerut mai mulţi bani sau permisiunea de a vinde publicitate.
“N-am primit nimic aşa că am plecat”, spune Marco Dallamano, şeful subsidiarei italiene a Cemusa.
La începutul anului 2009, cu Cemusa ieşită din peisaj, primarul de atunci Gianni Alemanno a pus programul în responsabilitatea agenţiei publice de transport. Această manevră a lăsat bicicleta fără roţi.
Massimiliano Tonelli, fondatorul “Bikesharing Roma”, un blog care ţine evidenţa problemelor programului roman, spune că oraşul a păşit de mai multe ori greşit. Spre exemplu, Roma a taxat utilizatorii încă de la începutul cursei, în loc să ofere gratuit prima jumătate de oră, aşa cum este cazul majorităţii programelor similare.
Deşi au fost adăugate câteva staţii de biciclete după ce o nouă companie municipală a fost înfiinţată pentru a prelua afacerea în 2010, bicicletele au dispărut sau s-au stricat.
“Nu-ţi trebuia card de credit pentru a te înregistra, nu veneau suficient de des pentru a verifica bicicletele şi majoritatea bicicletelor au fost furate. A fost un dezastru”, spune Tonelli.
O plimbare cu bicicleta în jurul centrului Romei aduce imagini cu suporturi ruginite sub care îşi găsesc adăpost contra soarelui pisicile maidaneze în apropierea Pantheonului sau care sunt folosite ca loc de parcare pentru scuterele Vespa în apropierea Via del Corso.
În 2011 a fost în cele din urmă organizată o licitaţie prin care se oferea spaţiu de publicitate în schimbul preluării managementului programului. Înainte ca licitaţia să înceapă, o instanţă locală de judecată a decis rescrierea contractului deoarece acesta nu menţiona explicit ce tip de spaţiu de publicitate este oferit. Primăria a pornit o nouă iniţiativă în martie promiţând 80 de staţii noi şi până la 1.000 de biciclete, dar prea puţin progres este vizibil în această încercare.
