Însă prin exploatarea gazelor de şist, care ar veni prin parteneriate cu companii vestice, Europa de Est şi-ar putea reduce dependenţa de Rusia. Dar acest gen de exploatări este controversat chiar şi în SUA.
În afară de SUA, Gazprom pierde teren şi în ţările din Europa de Est, unde investiţiile în petrol şi gaze naturale au ajuns la un nivel record pentru perioada de după căderea zidului Berlinului, notează The Wall Street Journal.
Gigantul olandezo-britanic Shell, compania energetică Total din Franţa şi americanii de la ConocoPhillips au cumpărat drepturi de explorare în Polonia, unde se estimează că rezervele de gaze de şist sunt suficiente pentru cererea internă de gaze naturale timp de 35-65 de ani, potrivit Institutului polonez de Geologie. Polonia ar reprezente 30% din totalul pieţei europene a gazelor de şist.
Ucraina face, de asemenea, demersuri în ceea ce priveşte explorarea rezervelor neconvenţionale de gaze naturale. O companie mixtă a British Petroleum (BP) şi a unui grup de investitori din Rusia, TNK-BP Holding, intenţionează să investească 1,8 miliarde dolari în proiecte de gaze de şist în mai multe locuri din Ucraina. În plus, în luna iunie grupul italian Eni a cumpărat o participaţie la Westgasinvest, companie ucraineană de petrol şi gaze care deţine aproximativ 3.885 km pătraţi de teren cu potenţiale rezerve de gaze de şist. Totodată, oficialii companiei americane Chevron au anunţat că negociază cu Ucraina pentru un acord privind împărţirea producţiei de gaze naturale. Chevron a luat în concesiune terenuri de peste 16.187 km sub care ar putea exista gaze de şist.
Exploatările ar putea contamina pânza freatică
Însă calea exploatării gazului de şist nu este lipsită de obstacole. În primul rând, este încă neclar dacă potenţialul rezervelor este într-adevăr conform estimărilor. În luna iunie, reprezentanţii Exxon Mobil au spus că vor opri explorările din Polonia după ce două sondaje au dovedit că rezervele sunt nerentabile comercial. În al doilea rând, la fel ca în SUA, protecţia mediului s-a opus fractării hidraulice, pentru că această tehnică utilizează multă apă amestecată cu chimicale şi există temeri că pânza freatică va fi contaminată şi anumite comunităţi ar putea rămâne fără apă potabilă.
Un alt obstacol se referă la faptul că Moscova controlează conductele de gaze naturale din regiune şi mulţi dintre cumpărătorii din Europa de Est sunt blocaţi în contracte pe perioade de 25 de ani cu Gazprom. Astfel, pentru aceştia nu este rentabil să caute alt furnizor de gaze naturale.
Conform unui studiu al KPMG, aproape 70% din gazele naturale consumate în centrul şi estul Europei sunt importate aproape în totalitate din Rusia. Un şir de dispute legate de taxele de tranzit dintre Rusia şi Ucraina, principalul coridor de gaze naturale către Europa de Est, a determinat unele ţări să caute alte surse de aprovizionare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
