Gazele ruseşti şi dependenţa de exporturi împing Germania în recesiune, în timp ce explozia turismulului după pandemie salvează economiile mediteraneene. Dar ce va fi la iarnă, când marea se răceşte, dacă inflaţia nu cedează şi Rusia opreşte complet gazele?

În era penuriilor şi a întreruperilor de pe lanţurile de aprovizionare, econo­miile care se bazează pe fluxurile internaţionale pentru a creşte au probleme. Cele pentru care contează mai mult cererea internă au şi ele probleme, dar mai mici. Aceste lucruri le arată cele mai recente date economice din Uniunea Europeană: Germania, dependentă puternic de exporturi, de lanţurile de aprovizionare globale, şi unde industria chimică a îmbrăţişat cu încredere gazele naturale nesigure ale Rusiei, a stagnat în trimestrul doi şi pare că se îndreaptă spre recesiune.

Economia germană este cea mai mare din Europa şi este considerată motorul de creş­tere al continentului. Franţa, Italia şi Spania, în schimb, au avut o revenire surprinzător de puternică după frânarea din primele trei luni ale anului.

Cele trei economii, aflate pe locurile ur­mătoare după Germania în funcţie de mărime în UE, se bazează pentru creştere în principal pe consumul intern – şi de aici şi datoriile mai ridicate. În activitatea economică spaniolă o pondere enormă o are turismul, care a explodat în această primăvară şi vară, după restricţiile din pandemie.

În aceste condiţii, unii analişti îşi pun întrebarea dacă nu cumva modelul economic german, cu industria, mai ales cea chimică, depen­dentă de importurile de energie şi de gaze, mai ales ruse, s-a defectat sau a fost greşit de la început. Sau poa­te că trebuie pur şi simplu reechilibrat, departe de ener­gia rusească sau din surse nesi­gure şi cu lanţurile de aprovizio­nare aduse mai aproape de casă.

Creşterea Produsului Intern Brut al Germaniei a decelerat, în ritm trimestrial, de la 0,8% în primul trimestru la 0% în T2. Aceasta este cifra rotunjită. Calculul exact arată de fapt o scădere de minus 0,04%, după cum a observat Bloomberg. În schimb, eco­nomia franceză a accelerat de la minus 0,2% la 0,5%, cea a Italiei de la 0,1% la 1%, iar cea a Spaniei de la 0,2% la 1,1%. Se prea poate ca problemele din perioada aprilie-iunie, trimes­trul doi, să se fi acutizat pentru Germania între timp.

Gazele naturale s-au împuţinat şi mai mult, populaţia este sfătuită să facă economie la orice este ameninţat de penurie, iar cotele apelor Rinului sunt atât de scăzute încât pun în pericol circulaţia barjelor pe fluviul important pentru transportul mărfurilor şi materiilor prime către unele dintre cele mai mari centre industriale ale Europei.

Penuria de semiconduc­tori a frânat producţia de auto­vehi­cule. Economiştii de la Credit Suisse şi Deutsche Bank pre­zic scăderi eco­nomice trimes­triale până cel puţin la primăvară. Definiţia comună a recesiunii este două trimes­tre consecutive de scădere a PIB. O astfel de contracţie eco­nomică, dacă este mică sau de scurtă durată, poate reprezenta doar efectul unei reajustări şi nu este de natură să trezească teamă. Grav este când recesiunea distruge locuri de muncă, iar Germania, ca multe alte state europene, se confruntă cu deficit de angajaţi. De aceea, unii analişti îşi pun speranţele într-o recesiune pentru reechili­brarea pieţei muncii.

Când e penurie de muncitori, salariile tind să crească, ceea ce în vremuri de inflaţie persistentă creează şi mai multă inflaţie.

Această teorie nu este împărtăşită de toată lumea. În trimestrul doi, când economia a scăzut marginal, inflaţia germană a accelerat în aprilie-mai şi a decelerat în iunie (date preliminare). După standardele locale, inflaţia a continuat să frâneze în iulie, dar după criteriile Eurostat, folosite pentru a putea compara indicatorii diferitelor state, inflaţia a accelerat.

În zona euro, scumpirile au atins un nivel record. Institutul de statistică german a explicat scăderea economică prin faptul că efectul pozitiv al consumului gospodăriilor şi al cheltuielilor guvernamentale nu a reuşit să atenueze efectul coroziv al comerţului extern – condiţii economice globale „dificile“: pandemia de COVID-19, sincopele de pe lanţurile de aprovizionare şi războiul din Ucraina.

În lunile care vin, spun analiştii, inflaţia ar putea descuraja consumatorii să mai cheltuiască. Altfel, în pofida unei Germanii mai slabe şi a inflaţiei record, economia zonei euro a zdrobit cu creşterea ei estimările analiştilor. Aceasta este contribuţia celorlalţi grei ai economiei continentului.

Creşterea Franţei reflectă în mare parte efectul pozitiv al comerţului: exporturi îmbunătăţite şi importuri mai mici. Reducerea importurilor, dacă nu are o cauză ce ţine de schimbarea structurii economiei, nu este neapărat ceva bun. O statistică separată arată că cheltuielile de consum au încetinit. S-a îmbunătăţit însă şi situaţia serviciilor.

La creşterea economică a Italiei şi Spaniei a contribuit masiv explozia numărului de turişti. Pentru ţările mediteraneene, sezonul turistic din 2022 ar putea fi unul record.

De asemenea, analiştii explică rezultatele bune ale economiei italiene şi prin utilizarea rapidă a fondurilor europene de recuperare economică.

În economii mai sărace, inflaţia a avut un efect coroziv mai mare. Spre exemplu, PIB-ul portughez a scăzut cu minus 0,2%, deşi forţe ascendente puternice au venit de la exporturile nete de servicii (inclusiv turism).