Rusia isi mentine si chiar extinde dominatia asupra furnizarii energiei in tarile din Europa de Est si statele baltice, punand noii membrii ai Uniunii Europene intr-o situatie delicata dictata de dependenta de fostul lor stapan din est, conform expertilor care lucreaza in regiune.
Prin Gazprom, companie aflata sub monopol de stat, Rusia a reusit sa isi creeze o retea de control asupra resurselor energetice in mai multe tari, de la Marea Baltica, din Estonia, pana la Marea Neagra, in Bulgaria, scrie International Herald Tribune. Strategia este menita, intr-o oarecare masura, sa aduca Rusiei o cota de piata mai importanta in Europa Occidentala, prin usa din spate a Estului. Urmareste, de asemenea, sa impiedice un grup de tari sa intreprinda actiuni de diversificare a surselor proprii de aprovizionare cu gaze naturale si petrol, sustin expertii din sectorul energetic. Chiar daca tarile est-europene au iesit din orbita fostei Uniuni Sovietice, Gazprom, cel mai mare producator mondial de gaze naturale, a infiintat o serie de companii joint-venture si offshore in regiune.
Activitatile joint-venture, in care Gazprom a investit 2,6 mld. dolari, ii permit gigantului energetic rus sa controleze rezervele, vanzarea si distributia de gaze naturale in regiune, potrivit expertilor.
Prin aceasta, compania, care furnizeaza aproape 25% din necesarul pentru consum din Europa de Vest, a reusit sa inabuse concurenta in fostele state din fostul Bloc Comunist. Astfel, Gazprom este unicul furnizor in Estonia, Letonia, Lituania si Slovacia, si asigura 91% din importurile de gaze naturale ale Ungariei, 79% din cele ale Poloniei si aproximativ 75% din importurile Cehiei.
"Gazprom a castigat controlul prin investitii directe si subsidiare", afirma Emmanuel Bergasse, director pentru Europa Centrala si de Est la Agentia Internationala a Energiei, o organizatie multinationala de supraveghere cu sediul la Paris.
"Gazprom are o putere substantiala pe piata, controland toate activitatile, de la productie la distributie. Controleaza intreg acest lant", precizeaza Bergasse.
Oficialii Gazprom au refuzat sa comenteze asupra activitatilor desfasurate in Europa de Est, declarand ca toate informatiile in legatura cu aceste aspecte au fost publicate in raportul anual pe 2003. Intr-o replica scrisa, purtatorul de cuvant al companiei, Olga Moreva a declarat doar ca: "Grupul Gazprom este satisfacut de performantele financiare realizate prin joint-venture-urile sale din Europa".
Gazprom si-a mentinut controlul asupra regiunii cu toate ca oficialii Comisiei Europene au facut un apel catre tarile din Europa de Est pentru a-si diversifica furnizorii de energie, si in ciuda faptului ca mai multe din aceste tari, printre care Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia si Slovenia au fost primite sub umbrela UE in luna mai, o mutare care ar fi trebuit sa sporeasca gradul de transparenta si concurenta pe aceste piete.
"Extinderea UE s-a dorit sa fie o mare provocare pentru Europa de Est, in sensul intensificarii competitiei", spune Claudia Kemfert, expert in domeniul energetic la institutul de cercetare economica DIW din Berlin. "Pe de o parte, este adevarat ca aceste state se simt mai protejate, acum cand granitele Uniunii le-au cuprins si pe ele. Dar, pe de alta parte, dependenta lor de resursele energetice ale Rusiei le creeaza o stare de nesiguranta. Intrarea in UE a acestor state nu a adus cu sine si o amplificare a concurentei sau o diversificare a surselor energetice", a adaugat ea.
Chiar daca tarile baltice si est-europene ar dori sa isi diversifice sursele de energie, nu ar fi capabile sa faca acest lucru in acest moment din doua motive, sustine Kemfert.
In primul rand, nu dispun de fondurile financiare necesare pentru a moderniza infrastructura sectorului, cu toate ca UE si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare au contribuit cu cateva programe de finantare. In al doilea rand, a reusit sa inabuse orice tentativa de diversificare prin reteaua sa de companii joint-venture si subsidiare, prin care a incheiat contracte importante. "Cum pot aceste tari sa introduca divesificarea in acest sector?", se intreaba Kemfert. "Desigur, tarile baltice nu vor sa stea la mana Rusiei. Dar ce pot face? Petrolul si gazele vin din Rusia. Problema este ca modernizarea acestui sector energetic este extrem de costisitoare. Asa ca, daca pot sa importe in continuare gaze si petrol rusesc, pe termen lung poate fi mai rentabil pentru ele", afirma ea. In orice caz, adauga ea, este cert ca presedintele Rusiei, Vladimir Putin si "compania energetica pe care o controleaza" vor sa pastreze "fraiele pietei".
Gazprom s-a extins pe plan national si in afara tarii sub indrumarea lui Alexei Miller, un coleg al lui Putin de la St. Petersburg, care ocupa functia de director general din 2001. Compania, care a devenit un adevarat titan in sectorul energetic,si si-a largit din nou granitele imperiului acum doua saptamani, cand a cumparat unul dintre cei mai mari producatori de petrol din Rusia, Rosneft, companie aflata in proprietatea statului. Fuziunea a permis Rusiei sa preia controlul asupra Gazprom, crescand participatia statului de la 38% la putin peste 50%. Gazprom este proprietara a aproape o treime din rezervele mondiale de gaze naturale si produce 90% din volumul de gaze naturale din Rusia. Taxele si impozitele platite insumeaza un sfert din veniturile bugetului de stat rus.
Anul trecut, veniturile obtinute au fost de 780,6 mld. ruble, sau 26,7 mld. dolari, si un profit net de 142 mld. ruble, in crestere cu 270% fata de profitul realizat anul trecut. Gazprom opereaza si reteaua de distribultie a gazelor naturale din Rusia, ceea ce ii confera o imensa putere asupra concurentilor care vor sa patrunda pe piata din Rusia a gazelor naturale.
In Europa de Est si zona baltica, Gazprom are in acest moment cel putin 23 de mari activitati in joint-venture. Multe dintre acestea sunt in domeniul distributiei si transportului de gaze naturale, printre care se numara Slovrusgaz in Slovacia, unde Gazprom are 50% din actiuni; Europol Gaz in Polonia (48%) si Eesti Gaas in Estonia (30,6%). Potrivit unui raport intocmit de Ewa Paszyc pentru Centrul de Studii Estice din Varsovia, Gazprom a folosit aceste divizii pentru a pastra controlul distributiei in era post-sovietica.
"Gazprom a initiat holdinguri sau joint-venture-uri cu operatorii locali ai retelelor de distributie pentru a crea un monopol de tranzit pentru gazul rusesc", scrie Paszyc in raport. "Apoi, gradual a reusit, prin masuri formale (termenii contractelor de gaze) si informale (contactele personale si lobby-ul pro-Gazprom), sa castige voturi decisive", se explica in raport. Aceasta a permis Gazprom sa dicteze termenii si tarifele pentru transportul gazelor in mai multe state si sa pastreze statutul de monopol pe aceste piete, sustine Paszyc.
In anul 1998, spre exemplu, Gazprom, dupa cateva incercari, a preluat un pachet de actiuni la Topenergy, o companie de distributie a gazelor din Bulgaria. Pana atunci, Bulgargaz, companie de stat, detinuse Topenergy. Companiile care au reusit sa opuna rezistenta preluarilor sau actiunilor in joint-venture au avut de platit un greu tribut. Atunci cand compania Transneft, reteaua de conducte aflata in proprietatea statului rus, a fost impiedicata in 2002 sa cumpere portofoliul de control al portului Ventspils, Letonia, Rusia a instaurat o blocada. A suspendat transporturile prin Ventspils pentru a forta autoritatile portuare sa vanda actiuni celor de la Transneft.
Opacitatea acestor companii in joint-venture si offshore ar putea avea implicatii asupra securitatii aprovizionarii cu energie.
"Problema este ca exista putina transparenta in aceste companii offshore", crede Bergasse, de la Agentia Internationala a Energiei. "Nu este vorba de felul cum sunt facute afacerile in UE. Exista problema incertitudinii asigurarii resurselor energetice. Daca inchei un contract de achizitie de gaze cu o companie offshore, exita pericolul ca aceasta sa dispara. Cine va prelua atunci furnizarea si obligatiile contractuale?", intreaba el.
Mai mult, afirma el, reteaua de joint-venture prin care Gazprom a impanzit Europa de Est interfereaza cu obiectivul Comisiei Europene de a diversifica sursele aprovizionare cu energie in tarile Uniunii Europene. "Obiectivul declarat al Gazprom este sa isi extinda pozitia dominanta, cu evidente consecinte asupra diversificarii aprovizionarii", explica Bergasse.
Printre expertii rusi din sectorul energetic exista mai multe semne de intrebare in legatura cu valoarea pe care o aduc aceste companii in joint-venture grupului Gazprom. Un raport realizat de Hermitage Capital Management, cel mai mare fond de investitii din Rusia, cu active de peste 1,5 mld. dolari, ce include si actiuni Gazprom, subliniaza ca Gazprom "nu pare sa obtina un profit semnificativ pe masura investitiilor realizate in aceste joint-venture-uri".
"Aceste investitii de amploare sunt ele facute pe criterii economice, aduc veniturile asteptate? Daca raspunsul este nu, care ar fi rationamentul pe baza caruia se cheltuiesc sume asa de mari?", se intreaba si Vadim Kleiner, directorul departamentului de cercetare de la Hermitage.
Raspunsul, considera expertii, este ca Rusia este prea putin interesata in ceea ce priveste profitabilitatea Gazprom, cat este in ceea ce inseamna pozitia strategica si networkingul pe care aceste joint-venture-uri il genereaza in noile state membre ale UE: o excelenta modalitate pentru a-si lansa ofensiva pe piata Europei Occidentale. "Rusia doreste sa isi mentina pozitia pe piata europeana, si in special in tarile din fostul bloc sovietic", afirma Agata Loskot, expert rus la Centrul de Studii Estice. "Desigur, activitatile sale in noile state membre UE pot fi de folos pentru expansiunea in Europa de Vest", crede ea.
Rusia intentioneaza sa castige o mai mare cota de piata pe pietele vest-europene. Conform Comisiei Europene, organul executiv al UE, in acest moment Rusia asigura 44% din importurile de gaze si 18% din cele de petrol ale celor 25 de state membre.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
