Cele mai mari economii din zona euro, Germania şi Franţa, sunt hotărâte să păstreze în uniunea monetară Grecia, o ţară aflată în pragul falimentului care la presiunile mai ales ale Berlinului şi FMI urmează o lungă şi dureroasă cură de austeritate. Atena este şi ea hotărâtă să păstreze euro. Aceste planuri par însă că iau în calcul efectele negative ale tratamentului, iar istoria arată că grecii nu suportă uşor medicaţia dată de străini. Austeritatea, cu tăierile masive de salarii, face ca sărăcia să fie o realitate pentru mai mult de două treimi din populaţie.
"Vreau ca Grecia să rămână în zona euro şi la aceasta lucrez. De la Grecia ne aşteptăm să implementeze ceea ce a promis şi că faptele vor urma cuvintelor", a declarat cancelarul german Angela Merkel după o întâlnire cu premierul grec Antonis Samaras. El nu a obţinut de la Merkel ceea ce el consideră a fi aer de respirat, adică prelungirea perioadei de ajustare a economiei.
"Nu cerem mai mulţi bani, ci aer de respirat, în condiţiile în care am plonjat în abis", a spus Samaras, citat de The Wall Street Journal. Premierul a discutat şi cu preşedintele francez François Hollande, care a insistat şi el că Grecia "trebuie să rămână în zona euro", însă Atena trebuie să demonstreze că programul de revenire "este credibil". Mai mulţi politicieni germani, unii chiar apropiaţi ai lui Merkel, au cerut ca Grecia, susţinută financiar în mare parte de Germania, să iasă din zona euro. Dar Berlinul şi Parisul au avut prilejul de a scoate, elegant, Grecia din zona euro în toamna anului trecut, când au transformat miza unui referendum sprijinit de guvernul elen referitor la acceptarea condiţiilor programului de bailout în chiar rămânerea ţării în uniunea monetară. După ce a renunţat la ideea referendumului, premierul elen de atunci, Giorgios Papandreou, a demisionat.
Viaţa, tot mai scumpă
Soluţia germană pentru criza greacă este reforma şi deprecierea internă. Salariile grecilor din sectorul privat s-au redus deja accentuat. Potrivit datelor oficiale, în al treilea trimestru al anului trecut salariile erau cu 14% mai mici comparativ cu maximul atins în 2010, iar acordurile salariale negociate anul acesta au ca rezultat scăderi de două cifre în mai multe sectoare. Inflaţia însă a accelerat şi continuă să urce. Problema este, potrivit autorităţilor elene, că firmele şi companiile nu au ajustat preţurile la costurile salariale mai mici. Această politică nu îmbunătăţeşte semnificativ competitivitatea economică şi, mai rău, erodează puterea de cumpărare.
"Este un decalaj foarte mare între costul vieţii şi nivelul salariilor. Până la un anumit nivel preţurile pot fi reduse fără a se elimina profiturile. Răspunsul este foarte, foarte vechi: lăcomia", a explicat Michail Chalaris, director la autoritatea elenă de control a pieţei muncii.
Un raport al CE, în care se arată că sărăcia este o realitate pentru mai mult de două treimi din greci, subliniază efectele austerităţii asupra nivelului de trai, scrie The Telegraph.
"În Grecia, oamenii fără locuinţă nu sunt oficial recunoscuţi ca un grup care are nevoie de asistenţă. Cei care rămâneau fără casă erau, în mod normal, ajutaţi de familie. Doar recent aceasta problemă a început să fie considerată una serioasă", notează raportul.
Aproximativ 68% dintre grecii cu un venit sub 60% din cel mediu (cei care riscă să ajungă în pragul sărăciei) cheltuie peste 40% din venit pe ipotecă sau chirie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
