Scăderea ar da impuls creşterii economice globale şi ar lovi crunt Rusia, o economie dependentă de exporturile de petrol şi de gaze naturale.
Însă alţi analişti avertizează că aceste estimări sunt exagerate şi lipsite de temei real, în condiţiile în care America de Nord produce mai mult petrol prin exploatări care necesită tehnologie specială, scumpă. Producţia de aici ar deveni nerentabilă dacă preţul petrolului scade.
Săptămânalul american Barron’s a stârnit săptămâna aceasta vâlvă cu o analiză în care argumentează că descoperirea unor vaste rezerve de petrol şi gaze naturale în SUA şi în alte ţări ar putea duce preţul ţiţeiului la 75 de dolari barilul în următorii cinci ani.
Autorii materialului scriu că această scădere va da un impuls puternic economiei americane, cea mai mare din lume, şi va „paraliza economia Rusiei lui Vladimir Putin“.
Analiza se bazează pe ideile lui Edward Morse, şeful departamentului global de cercetare în privinţa materiilor prime de la Citigroup, care apreciază că plafonarea consumului şi majorarea producţiei vor face ca „pragul de jos de 90 de dolari pe baril al preţurilor petrolului la nivel mondial din ultimii ani va deveni pragul de sus“.
Având în vedere noua limită, Morse consideră că un preţ mediu de 75 de dolari barilul este plauzibil şi anunţă începutul unei ere a energiei ieftine care va dura jumătate de secol şi chiar mai mult.
În privinţa argumentului consumului, Barron’s scrie că aceasta poate pune presiune pe supremaţia petrolului ca sursă de combustibil. Astfel, pentru prima dată în istoria sa de un secol şi jumătate, motorul cu ardere internă poate funcţiona eficient cu combustibili alternativi, inclusiv gaze naturale. Pe măsură ce gradul de utilizare a alternativelor va creşte, consumul global de petrol va încetini şi se va plafona.
Independenţa energetică a Americii de Nord
Referitor la producţie, săptămânalul notează că în ultimii cinci ani au fost descoperite surse neconvenţionale de petrol de peste o mie de miliarde de barili care pot alimenta suplimentar consumul timp de mai mult de 30 de ani. Cea mai mare parte a acestui petrol ar fi recuperabil la un preţ al combustibilului de 75 de dolari pe baril sau mai puţin. În următorii cinci ani producţia de ţiţei din SUA va face ca această ţară să devină exportator net de petrol, punând capăt unui trend care persistă din Al Doilea Război Mondial. „SUA vor importa încă petrol în cantităţi mari, dar cea mai mare parte a importurilor va veni din Canada şi Mexic“, spune Morse anunţând începutul erei independenţei energetice a Americii de Nord.
Cât despre impactul reducerii preţurilor petrolului asupra Rusiei, Barron’s aminteşte că veniturile din vânzarea de petrol şi gaze naturale reprezintă 70% din veniturile totale din exporturi ale Rusiei şi mai mult de jumătate din veniturile guvernului federal. Rusia ocupă locul doi în topul producătorilor de ţiţei, după Arabia Saudită, însă, spre deosebire de campion, peste 60% din petrolul rusesc este mai scump de produs deoarece extras din Siberia. În aceste condiţii, prăbuşirea preţului ţiţeiului de la 100 de dolari pe baril la 75 de dolari pe baril va avea un impact mai mare asupra Rusiei decât asupra Arabiei Saudite.
În combaterea ideii promovate de Barron’s vine Dan Dicke, trader la New York Mercantile Exchange, cu experienţă de 25 de ani în domeniul tranzacţiilor cu petrol. Într-un interviu acordat site-ului american de ştiri financiare TheStreet.com, el atrage atenţia că preţurile mari ale petrolului sunt cele care au permis dezvoltarea tehnologiilor pentru accesarea surselor alternative de petrol. „Pe măsură ce producţia din puţurile tradiţionale scade, va trebui să crească ponderea în total a producţiei din surse neconvenţionale cum ar fi şistul şi din exploatările de marine de mare adâncime“, spune traderul.
Însă această producţie este scumpă, uneori de 10-15 ori mai costisitoare decât producţia din surse convenţionale. Accesarea unor anumite exploatări este neprofitabilă dacă preţurile petrolului nu rămân peste 100 de dolari barilor. „Dacă preţurile scad, companiile petroliere pur şi simplu vor refuza să extragă de acolo“.
Ţările în curs de dezvoltare nu vor renunţa la petrol
De asemenea, spune Dicke, în timp ce creşterea gradului de utilizare a energiei din gaze naturale şi surse regenerabile este un trand de netăgăduit în lumea dezvoltată, ţările mai puţin dezvoltate vor insista pe petrol, contribuind semnificativ la creşterea cererii în următorii zece ani. Toate marile companii petroliere mizează pe faptul că Orientul Mijlociu şi Africa vor asigura creşterea cererii de petrol. Publicaţia financiară 24/7 Wall St. argumentează, în combaterea ideii avansate de Barron’s, că costurile de producţie sunt mult mai mari decât erau în urmă cu zece ani, iar multe companii petroliere vor închide, pur şi simplu, exploatările dacă preţurile petrolului ajung la 75 de dolari barilul.
CEO-ul colosului petrolier Chevron susţine că nivelul de 100 de dolari barilul pentru preţul petrolului destinat pieţei americane devine noul standard în industria de profil, având în vedere costurile de producţie. Banca americană Merrill Lynch a îmbunătăţit recent calificativul acţiunilor BP şi Exxon Mobil, alţi giganţi petrolieri, deoarece se aşteaptă ca titlurile să aducă câştiguri mai mari. Ratingurile mai bune cu siguranţă că nu ar fi fost acordate dacă analiştii băncii ar fi dat crezare ideii că preţul petrolului va ajunge la 75 de dolari barilul şi va rămâne pe acest prag.
“Credem că dacă ar fi ca preţul de 75 de dolari pe baril să devină standard, economia mondială ar trebui să încetinească radical sau chiar să scadă, iar prezenţa motoarelor pe gaze naturale să fie vizibilă“, scriu jurnaliştii de la 24/7 Wall St. Ei amintesc că proiectele din Canada de exploatare a nisipurilor petrolifere sunt profitabile doar dacă preţul petrolului nu scade sub pragul de 100 de dolari barilul.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 03.04.2014
