La fel ca Noe, care si-a construit arca inca dinainte ca norii de furtuna sa se adune, Bill Gross si-a petrecut ultimii doi ani anticipand inundatia care a scos recent Bear Stearns din randul firmelor independente, scrie The New York Times.
In calitatea sa de manager al celui mai mare fond de investitii din lume, cu active in valoare de 1.000 mld. dolari, Gross a strans lichiditati de peste 50 mld. dolari pentru situatia in care partenerii sai de afaceri ar incerca sa-si retraga dintrodata banii investiti in instrumentele financiare achizitionate prin intermediul vehiculului de investitii Pimco.
Iar in ultimele trei saptamani a organizat zilnic sedinte intr-una din "salile de razboi" ale sediului Pimco, pentru a se asigura ca "arca sa nu are nici macar o singura crapatura". "Venim aici in fiecare zi la trei si jumatate dimineata si plecam la sase seara", spune Gross, adaugand ca "nu sunt obisnuit sa-mi setez alarma la 2:45, dar acum avem de a face cu o perioada extraordinara".
Bill Gross, in varsta de 63 de ani, este un veteran al pietei financiare, asistand in trecut la colapsuri ale bancilor si firmelor de brokeraj, la prabusirea pietei bursiere din 1987 si la prabusirea colosului Long-Term Capital Management in anii '90. Chiar si in aceste conditii, el spune ca aceasta criza este radical diferita - atat ca amploare, cat si ca intensitate.
In asemenea conditii, banca centrala americana (Fed) nu doar ca a luat o serie de masuri nemaiintalnite de la Marea Criza din anii '30 - precum imprumuturile directe acordate marilor banci si firmelor de brokeraj - dar a pus contribuabilii intr-o situatie in care acestia trebuie sa-si asume riscul pentru o serie de instrumente financiare inventate de catre bancheri in vremurile de prosperitate si care acum au devenit greu de tranzactionat.
"In acest caz era demult evident ca lucrurile au mers mult prea departe", a declarat Gross, adaugand ca "piata de investitii a fost atrasa intr-o zona care trece dincolo de sistemul bancar si dincolo de orice reglementari".
Aceasta zona este reprezentata de tranzactiile cu instrumente financiare complexe care s-au ascuns in umbra sistemului bancar o buna perioada de timp si care au starnit recent ingrijorarea in randul autoritatilor financiare americane si in cel al institutiilor de pe Wall Street.
In ultimii ani, atat Congresul, cat si administratia prezidentiala au fortat eliminarea unei parti importante din reglementarile privind sistemul financiar, ceea ce a impulsionat bancile si firmele de brokeraj sa creeze o serie de produse financiare despre care expertii spun ca sunt foarte greu de inteles si mai ales foarte greu de evaluat.
Iar pe Wall Street, tocmai ceea ce nu poti vedea te poate afecta iremediabil. In ultimele decenii piata americana a cunoscut o explozie a instrumentelor financiare derivate, al caror scop principal era acela de transfer al riscului. Aceste produse sunt ascunse privirilor investitorilor, analistilor si autoritatilor financiare, chiar si in conditiile in care ele au reprezentat principalele surse de profit pentru bancile de investitii si firmele de brokeraj. Ele nu sunt tranzactionate in mod public, iar firmele de servicii financiare dezvaluie foarte putine detalii despre caracteristicile lor.
Folosite in mod logic, instrumentele derivate pot limita pagubele produse de investitiile gresite, actionand in sensul inlesnirii functionarii mecanismelor pietei. Insa, in momentul in care lacomia si graba de a investi banii imprumutati determina companiile sa nu mai tina seama de riscuri, instrumentele derivate pot deveni un soi de nitroglicerina (substanta cunoscuta pentru instabilitatea foarte mare) in varianta Wall Street.
Portofoliul Bear Stearns era reprezentat, in mare parte, de astfel de instrumente derivate, ceea ce a contribuit semnificativ la colapsul bancii de investitii. Marea problema este ca instrumentele financiare derivate sunt foarte bine ascunse in conturile tuturor firmelor de pe Wall Street, de unde au fost exportate in intreaga lume.
Iar in situatia in care Bear Stearns a fost fortata sa accepte preluarea de catre JP Morgan si intregul sistem financiar se afla in pericolul de a suferi in continuare pierderi semnificative, executivii de pe Wall Street, bancherii centrali si politicienii incearca sa descopere ce nu a mers in sistemul financiar, dar si ce se mai poate repara.
Dar, in conditiile in care fortele care au contribuit la turbulentele din ultimele saptamani sunt oarecum independente de criza subprime solutiile nu vor fi usor de gasit, spun analistii. De fapt, spun acestia, chiar daca turbulentele au inceput pe segmentul creditelor riscante, ele nu isi au originea doar pe piata imobiliara si cu siguranta revenirea acesteia nu va insemna si sfarsitul problemelor.
"Criza s-a extins pe o serie de segmente mult indepartate de piata ipotecara", spune Alan Blinder, fost vicepresedinte al Fed si profesor de economie la Princeton. "Exista un declin pe mai multe niveluri. Este foarte greu sa gasesti o parte a sistemului care sa functioneze in parametrii normali in asemenea conditii", a adaugat el.
Deja, autoritatile de la Washington au inceput sa inainteze o serie de planuri menite sa inaspreasca reglementarile privind sistemul financiar. In acelasi timp, o buna parte din executivii instituitiilor financiare incep sa-si dea seama ca asemenea reglementari sunt necesare. "Traim intr-un ritm teribil, iar reglementarile financiare ne-ar putea ajuta sa tinem pasul cu acesta", declara recent James Dimon, directorul executiv al JP Morgan.
Cu doua luni inainte sa demisioneze din functia de director executiv al Citigroup, Charles Prince a fost nevoit sa raspunda intrebarilor autoritatilor americane privitoare la existenta vehiculelor de investitii care au permis bancilor sa pastreze miliarde de dolari in active separate de balantele lor contabile si departe de ochii analistilor si ai investitorilor.
"De ce aceste active nu se afla pe balanta contabila?", intreba la acel moment Barney Frank, presedintele comisiei financiare din Congresul american. Potrivit lui Prince insa, o asemenea situatie ar fi pus Citigroup in dezavantaj fata de celelalte firme de pe Wall Street, care intampinau mult mai putine constrangeri si isi puteau asuma riscuri mari in comparatie cu bancile comerciale, care trebuia sa raspunda in fata unei sumedenii de agentii guvernamentale.
"Nu numai ca institutiile financiare de pe Wall Street aveau o liberatate de miscare extraordinara, dar acestea au impulsionat si bancile comerciale sa incerce sa evide reglementarile destinate lor", spune Frank.
In anii '90 bancile de pe Wall Street au luptat impotriva incercarilor de reglementare a pietei instrumentelor derivate - pe atunci un segment emergent. Cu toate ca problemele grave traversate de catre fondul de hedging Long Term Capital Management a alertat toti actorii implicati in sistem, efortul de salvare al acestuia, instrumentat de catre filiala new-yorkeza a Fed, a prevenit raspandirea crizei.
Insa, "dupa ce au trecut turbulentele, totul a fost dat uitarii", spune Michel Greenberg, profesor la Universitatea din Maryland. La acea vreme, instrumentele derivate erau considerate drept o binefacere si se spera ca acestea vor avea capacitatea de a stabiliza economia.
Si asta in conditiile in care, constranse de nivelul de profitabilitate din ce in ce mai mic oferit de instrumentele traditionale, bancile si-au amplificat operatiunile pe segmentul produselor financiare inovatoare, precum instrumentele derivate.
In urma cu trei ani, un raport al principalelor institutii financiare de pe Wall Street arata ca in prezenta instrumentelor derivate piata financiara era mult mai stabila decat la inceputul acestui deceniu, riscul aparitiei unui val seismic de amploare pe acest segment fiind foarte mic.
Iar oricine ar fi incercat sa argumenteze pe atunci impotriva acestei pozitii ar fi fost cu siguranta ignorat, in conditiile in care bancile se aflau pe val, inregistrand profituri record. Mai mult, pe piata curgea un volum foarte mare de bani ieftini in conditiile in care gradul de default era practic zero.
In aceasta situatie, cota de piata a instrumentelor derivate a devenit din ce in ce mai mare, iar declansarea crizei subprime urmata de cresterea neincrederii investitorilor in aceste instrumente au blocat aproape complet tranzactiile, lipsind bancile de cea mai importanta sursa de lichiditate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
