În cursul zilei de astăzi s-a produs o explozia într-o staţie de metrou din Sankt-Petersburg care a fost provocată de un dispozitiv artizanal, afirmă surse citate de postul Rossiya-24, relatează site-ul agenţiei Sputnik. Bilanţul provizoriu al victimelor este de 10 morţi şi 50 de răniţi, potrivit unei televiziuni ruseşti.
Sankt-Petersburg este oraşul natal al preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, oraş care a contribuit la dezvoltarea carierei sale politice.
În mai 1990 Vladimir Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaţionale. La 28 iunie 1991 a fost numit şef al Comisiei pentru relaţii externe din cadrul primăriei din Sankt Petersburg, însărcinat fiind cu promovarea relaţiilor internaţionale şi a investiţiilor străine.
Mai puţin de un an de la preluarea conducerii comisiei, Putin a fost investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al oraşului.
În urma controlului făcut de comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de milioane de dolari. Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat, dar nu au existat consecinţe imediate. Putin a rămas şef al Comisiei pentru relaţii externe, până în 1996.
Din 1994 până în 1997, Putin a ocupat mai multe funcţii politice în Sankt Petersburg . În martie 1994 a devenit Vice-primarul oraşului Sankt-Petersburg.
De asemenea între 1995 - iunie 1997 Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg . În acelaşi timp el a fost şef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg.
În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elţin în funcţia de prim-ministru. În această calitate a ordonat reluarea ostilităţilor cu forţele separatiste Cecenia.După demisia lui Boris Elţin, din decembrie 1999 a ocupat funcţia de Preşedinte interimar al Federaţiei Ruse.
La 31 decembrie 1999, Boris Elţîn se retrage din funcţia de Preşedinte al Rusiei, Putin devine preşedinte interimar, pentru ca, la alegerile prezidenţiale anticipate din 26 martie 2000, să fie ales cu o majoritate de 52,50% din voturile exprimate, iar de atunci şi până în prezent conduce Rusia cu o mână de fier.
Este reales în martie 2004, având o majoritate comodă şi în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.
Vladimir Putin a fost desemnat "Persoana Anului 2007" de către revista americană Time pentru că a adus stabilitate şi a acordat un nou statut ţării sale.(sursa: Reuters). Premiul este acordat pentru o "pricepere extraordinară de lider, pentru preluarea unei ţări care se afla în haos şi căreia i-a adus stabilitate", a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel, redactorul şef al revistei Time.
Vladimir Putin a fost reales ca preşedinte al Federaţiei Ruse pentru un mandat de 6 ani în martie 2012.
Vladimir Putin a fost ales cel mai puternic om din lume patru ani la rând de către revista americană Forbes.
De vreme ce ridicarea oraşului a început în timp de război, prima construcţie a fost o fortificaţie. Cunoscută în zilele noastre ca Fortăreaţa Sfinţii Petru şi Pavel, a avut şi ea, la început, numele de Sankt Piterburh.
Petru cel Mare a interzis construirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului, cu excepţia noii capitale, în felul acesta obligând toţi meşterii pietrari să vină să lucreze în Sankt Petersburg. Iobagii au asigurat cea mai mare parte a forţei de muncă.
Sankt Petersburg a fost gândit ca o nouă capitală a imperiului încă de la început. Pentru poziţia sa la Marea Baltică, este considerat o fereastră spre vest. Rusia este un important partener de comerţ pentru Marea Britanie pentru mulţi ani. A fost o bază pentru navele lui Petru cel Mare, protejat de insula fortăreţei sale.
Dezrobirea iobagilor din 1861, decretată de ţarul Alexandru al II-lea, a dus la venirea unui mare număr de săraci în oraş. În suburbii au fost ridicate numeroase case de raport şi au apărut primele întreprinderi industriale. Până la sfârşitul secolului, Sankt Petersburg devenise unul dintre cele mai importante centre industriale ale Europei.
În 1917 a izbucnit Revoluţia Rusă. Prima sa fază, Revoluţia din Februarie, a dus la detronarea ţarului şi la apariţia a două centre de putere: Guvernul Provizoriu şi Sovietul din Petrograd. Guvernul Provizoriu a fost răsturnat în timpul Revoluţiei din Octombrie, iar la scurtă vreme după aceasta a izbucnit Războiul civil rus.
Apropierea prea mare a oraşului de bazele de acţiune ale armatelor contrarevoluţionare (albii) şi climatul politic instabil l-au forţat pe liderul bolşevic Vladimir Ilici Lenin să mute capitala la Moscova (5 martie 1918). Mutarea s-a dorit temporară, sau cel puţin aşa s-a declarat în acele momente, însă Moscova a rămas de atunci capitală. În 24 ianuarie 1924, la trei zile după moartea lui Lenin, Petrogradul a fost redenumit Leningrad, în onoarea fostului conducător.
Unii istorici susţin că liderul sovietic Iosif Visarionovici Stalin a întârziat în mod voit despresurarea oraşului şi a împiedicat evacuarea locuitorilor lui din dorinţa de a lăsa intelectualitatea leningrădeană să piară. Mulţi dintre leningrădenii care au fost, totuşi, evacuaţi în colţuri îndepărtate ale Uniunii Sovietice nu s-au mai întors niciodată la casele lor din oraş. Noi date din surse germane arată că Hitler a dispus ca oraşul să fie ţinut încercuit şi să nu se dea atacul pentru cucerirea lui, tocmai pentru uciderea tuturor locuitorilor prin înfometare şi obţinerea fără pierderi a bogăţiilor acestui oraş simbol al Imperiului Rus şi al Revoluţiei din Octombrie. Cele două ipoteze nu se exclud, ambele putând fi, concomitent, valabile.
Războiul a adus mari distrugeri oraşului şi a ucis pe mulţi dintre vechii locuitori ai Petersburgului care nu au fugit din ţară după izbucnirea revoluţiei bolşevice şi nu au pierit în epurările în masă interbelice. În ciuda tuturor acestor fapte, oraşul a fost reconstruit în deceniile care au urmat, redându-i-se înfăţişarea de odinioară. Deşi rolul clasei muncitoare a crescut în tot acest timp, oraşul a rămas un centru al ştiinţei şi culturii.
După prăbuşirea Uniunii Sovietice din 6 septembrie 1991, majoritatea populaţiei (54%) a fost de acord cu revenirea la "numele original, Sankt Petersburg". La fel ca şi în cazul oraşului, 39 de străzi, şase poduri, trei staţii de metrou şi şase parcuri au fost rebotezate. Totuşi, în special oamenii mai în vârstă mai folosesc denumirile mai vechi, de exemplu, folosind vechile denumiri ale străzilor pentru adresele poştale. În rândul tinerei generaţii, numele Leningrad este folosit ca un protest slab împotriva noii societăţi.
Centrul oraşului este unul dintre siturile protejate de UNESCO ca parte a patrimoniului universal. Oraşul, care a fost pentru mai bine de două secole centrul politic şi cultural al Rusiei, este şi în zilele noastre extrem de important şi, pentru a-l onora, oamenii îl mai numesc, deseori, "Capitala Nordului".
