Matteo Renzi, tânărul politician florentin numit în decembrie anul trecut la cârma Partidului Democrat, unul dintre cele trei partide aflate la guvernare în Italia şi cel mai mare grup din parlament, este la doar un pas de a deveni noul premier al Italiei, după ce Enrico Letta, care a pierdut susţinerea democraţilor, a demisionat la sfârşitul săptămânii trecute. Renzi are nevoie însă şi de sprijinul celorlalte partide din actuala coaliţie de guvernare pentru a-şi asigura susţinerea în parlament.
Preşedintele italian Giorgio Napolitano, care s-a întâlnit sâmbătă cu reprezentanţii grupurilor parlamentare pentru discuţii legate de viitorul prim-ministru, a afirmat că are nevoie de mai mult timp pentru a desemna un nou premier. „A fost o zi interesantă în care am primit foarte multe sugestii“, a spus Napolitano, citat de Bloomberg.
„Misiunea mea se va încheia însă în momentul în care voi numi persoana responsabilă cu formarea noului guvern“, a explicat preşedintele, adăugând că a considerat că este necesar să accelereze consultările pentru a da timp persoanei care va forma noul guvern să îşi găsească aliaţi. Potrivit unor surse guvernamentale, Napolitano l-ar putea desemna pe Renzi pentru funcţia de premier luni.
Dacă va primi mandatul de premier şi va ajunge la un acord cu aliaţii din parlament, Renzi şi noii miniştri vor avea nevoie de votul de încredere al parlamentului.
Înainte de a nominaliza premierul, Napolitano va analiza situaţia din senat, unde Partidul Democrat deţine 108 din cele 320 de locuri. Cel puţin trei formaţiuni parlamentare, în total 125 de senatori, au spus deja că nu îl vor susţine pe Renzi. De asemenea, unii dintre democraţii din cercul lui Letta ar putea să voteze împotriva lui Renzi. Potrivit Corriere della Sera, acesta va obţine cel mult 184 de voturi în senat.
Atât Angelino Alfano, liderul Noului Partid de Centru-Dreapta, partenerul actual de guvernare al democraţilor, cât şi aliaţii fostului premier Mario Monti au sugerat că intenţionează să colaboreze cu democraţii pentru formarea noului guvern. Alfano a subliniat însă că va trebui mai întâi negociat un program al viitoarei coaliţii, avertizând totodată că nu sunt excluse alegerile anticipate.
Beppe Grillo, liderul Mişcării 5 Stele, a refuzat să participe la discuţiile cu Napolitano, iar fostul premier Silvio Berlusconi a spus că partidul pe care îl conduce, Forza Italia, va rămâne în opoziţie, scrie agenţia Thomson Reuters. Berlusconi a promis însă ca va sprijini în continuare reformele politice şi electorale convenite cu Renzi luna trecută şi care au generat tensiuni în interiorul coaliţiei de guvernare.
Priorităţile lui Renzi
Renzi susţine reducerea taxelor aplicate companiilor şi a promis ca va simplifica legislaţia muncii şi va schimba legea electorală. Unii analişti cred însă că este puţin probabil ca situaţia economică a Italiei să se schimbe semnificativ. PIB-ul Italiei s-a diminuat cu aproximativ 7% în ultimii cinci ani, iar producţia industrială a ţării a scăzut cu 25%.
Economia Italiei, care se află în recesiune din 2011, a avansat cu doar 0,1% în ultimul trimestru al anului trecut, potrivit datelor Eurostat. Italia are o datorie publică de 2.000 miliarde euro, echivalentul a peste 120% din PIB, iar nivelul şomajului a atins niveluri record.
Italia se pregăteşte pentru al patrulea guvern în mai puţin de şase ani. Cine sunt ultimii trei premieri demisionari ai Italiei
Silvio Berlusconi a deţinut funcţia de premier al Italiei pentru o perioadă totală de nouă ani în trei mandate şi este de departe cel mai controversat premier italian, nu numai pentru eşecul în a ghida cu succes Italia, a treia economie ca mărime din zona euro, prin criză, ci şi pentru scandalurile sexuale şi de corupţie în care a fost implicat.
Ultimul mandat de premier al lui Berlusconi a durat trei ani, din 2008 până în 2011, când acesta a demisionat în plină criză a datoriilor suverane la presiunea liderilor din zona euro. Italia, cu o datorie publică de aproape 2.000 miliarde de euro, sau peste 120 % din PIB, şi cu o economie de mulţi ani în stagnare, reprezenta un factor care ar fi putut acutiza criza datoriilor suverane izbucnite în Grecia, cel mai îndatorat stat din zona euro, cu o datorie de peste 170% din PIB.
Berlusconi a fost criticat virulent pentru dezinteresul său faţă de economia ţării şi a fost acuzat de opozanţi că s-a folosit de putere pentru a-şi proteja şi susţine propriile afaceri. După demisia lui Berlusconi, în fruntea Italiei a fost numit un guvern de tehnocraţi condus de Mario Monti. Acesta a implementat măsuri aspre de austeritate, fapt care i-a adus nepopularitatea în Italia, dar a atras laudele liderilor din zona euro, inclusiv pe cele ale cancelarului german Angela Merkel.
Planul de urgenţă al guvernului Monti, menit să resusciteze economia ţării şi să recâştige încrederea investitorilor, a inclus noi taxe şi impozite, măsuri pentru reducerea evaziunii fiscale şi diminuarea cheltuielilor inclusiv prin micşorarea pensiilor. Monti a demisionat din funcţia de premier pe 21 decembrie 2012, aşa cum promisese, după ce parlamentul a adoptat bugetul pentru 2013 propus de guvern. În discursul ţinut înaintea depunerii demisiei, Monti a afirmat că cele 13 luni în fruntea guvernului Italiei au fost „dificile, dar fascinante”.
La sfârşitul lui decembrie, Monti a anunţat că va participa la cursa pentru un nou mandat de premier ca lider al unei coaliţii de centru. Coaliţia lui Monti a ieşit pe locul patru în alegerile organizate în februarie, iar în aprilie Italia avea un nou premier. Democratul Enrico Letta a preluat portofoliul de premier al Italiei pe 28 aprilie 2013. Marea coaliţie de stânga şi de dreapta, căreia Letta s-a străduit să îi dea coeziune, şi-a arătat însă fragilitatea în cele zece luni de guvernare.
Letta a promis că va continua lupta împotriva evaziunii fiscale, că va reduce taxele pe proprietate şi va implementa măsuri pentru diminuarea şomajului, ajuns la niveluri îngrijorătoare, însă nu a reuşit să scoată economia Italiei din cei doi ani de recesiune şi nici să rezolve problema şomajului. Letta şi-a înaintat demisia săptămâna trecută după ce a pierdut susţinerea propriului partid, Partidul Democrat condus de Matteo Renzi, critic dur al lui Letta şi, posibil, viitorul premier al Italiei.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.02.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
