Daca toata lumea ar fi la fel de intelegatoare ca James Peck sau la fel de empatica si cu un zambet atat de simplu. Este marti, 16 septembrie, putin dupa ora 17, iar pe judecatorul Peck il gasim in sala de judecata 601 din cadrul Tribunalului de Falimente din Battery Park, New York, in partea de sud a Manhattanului.
Peck isi indreapta roba, afiseaza o expresie faciala prietenoasa si concilianta si asculta atent. Shai Waisman, avocat, sta in fata judecatorului prezentand cazul clientului sau, nimeni altul decat Lehman Brothers, cea de-a patra banca de investitii din Statele Unite ca marime, fondata in urma cu 158 de ani de catre fiii unui comerciant bavarez de vite, aflata in faliment de 30 de ore.
Pierderile de la burse si problemele cu lichiditatile, urmate de intalnirile agitate din week-end-ul precedent menite sa solutioneze actuala criza - sunt toate fapte deja cunoscute, dupa cum rezulta din afirmatiile avocatului, care insista ca din pacate nu a fost loc pentru o alta alternativa.
Peste noapte, una dintre cele mai venerabile firme de pe Wall Street a devenit cazul cu numarul 08-13555 din cadrul Tribunalului american pentru falimente, din districtul de sud al New Yorkului.
Sala este plina pana la saturatie de avocati si bancheri. Se negociaza in fata lor sfarsitul Lehman Brothers, cel mai mare faliment corporatist din istoria Statelor Unite. Atmosfera parca emana un sentiment de usurare, ca s-a terminat totul. Lumea intreaga se afla in fata unei drame fara precedent in istoria economiei internationale.
In centrul crizei de la Lehman, in sala de tranzactii de la New York Stock Exchange, aflata la doar trei blocuri distanta de sala de judecata, nu este timp sa se comemoreze trecutul. Au plecat deja in cautare de noi victime.
Pana luni dimineata, Merrill Lynch disparea de pe scena lumii - fiind preluata de Bank of America, iar pana seara Lehman Brothers isi anunta falimentul. Marti, gigantul din domeniul asigurarilor AIG a fost nationalizat, pentru ca nu s-au gasit cumparatori disponibili sa isi asigure riscurile in valoare de miliarde de dolari din afacerile cu derivate. Pana la sfarsitul saptamanii alte institutii financiare, din Europa si Australia, au experimentat soarte similare. Joi a sosit vremea pentru marea vanatoare a uneia dintre cele doua banci de investitii ramase in picioare - Morgan Stanley. Cea de-a doua era Goldman Sachs. Pe 22 septembrie Fed a anuntat ca aproba transformarea celor doua din banci de investitii in holdinguri bancare.
In pofida declaratiilor menite sa readuca pe burse calmul, lumea a putut sa respire mai usurata abia la inchiderea sedintelor de tranzactionare de la New York vineri, 19 septembrie. Absenta mult-asteptatului crah ce a stat la baza sentimentul de usurare ce caracteriza lumea intreaga a fost suficient pentru a urca bursele din nou - cu aproape 3% la New York si cu mai mult de 5% la Frankfurt. Actiunile unor banci au inregistrat chiar cresteri de mai mult de 10%, in unele momente cele ale Deutsche Bank crescand cu mai mult de 20%, in timp ce actiunile bancii elvetiene UBS s-au apreciat cu chiar 30%.
Putem vorbi de o saptamana a groazei. Economia globala nu s-a aflat in fata unui dezastru de asemenea magnitudine de mai multe decenii. A fost o saptamana in care bancile centrale au injectat miliarde in sistem, in care au fost initiate de catre guvernul american o serie de planuri de urgenta menite sa salveze sistemul financiar si in care discutii fara sfarsit intre directorii bancilor ce inca se mai aflau in functie cautau sa analizeze la sange problema. Nimic nu parea capabil sa opreasca prabusirile. Teama prabusirii pietelor financiare crestea de la o zi la alta. Nu se mai vazuse asa ceva din 1929, cand lumea s-a confruntat cu Marea Depresiune.
Pana joi, indicele Dow Jones pierduse mai mult de 900 de puncte, pentru a mai recupera din pierdere la sfarsitul saptamanii. La Frankfurt, toate castigurile inregistrate de DAX din toamna lui 2006 au fost anulate. Rusia chiar si-a suspendat tranzactiile de la bursele sale. Aproape 2.000 mld. dolari (1.400 mld. euro) ca valoare de piata au luat drumul cerului in patru zile. Pentru o vreme parea ca fluxul global de capital s-a oprit. Sistemul economic global parea a fi pe punctul de a paraliza.
Apoi pietele au revenit la sentimente pozitive. La inceput nu erau decat zvonuri, apoi zvonurile au devenit certitudine. Guvernul american intervenea punand la punct un fond de salvare ce dorea sa preia toate creditele neperformante ce au trimis bancile pe taramul groazei.
Este una dintre cele mai mari interventii din istorie intr-o economie capitalista, un act de disperare si totodata un experiment indraznet. Poate cu adevarat guvernul american sa impiedice colapsul pietelor financiare pe banii contribuabililor? Pe de alta parte, are o alta solutie?
Principala problema o constituie "curatarea" sistemului imobiliar american de titlurile de valoare ipotecare neperformante ce tarasc un numar din ce in ce mai mare de investitori spre ruina de mai mult de un an.
Titlurile de valoare garantate cu ipoteci reprezinta centrul problemei, cauza pierderii aproape in totalitate a increderii in piete. Dupa o lunga perioada de ezitare, secretarul Trezoreriei americane Henry Paulson planuieste acum, intr-o maniera radicala, eliberarea investitorilor de aceste datorii vechi si stabilizarea intregului sistem.
Desi detaliile acestei interventii gigantice sunt inca in stadiu de planificare, doua lucruri sunt insa clare: Statele Unite si contribuabilii vor fi nevoiti sa scoata din buzunar mii de miliarde de dolari si se va desfasura in mai multe etape.
Catalizatorul din spatele tulburarilor masive din "saptamana neagra" a fost decizia lui Paulson de a nu oferi fonduri guvernamentale pentru salvarea Lehman. Secretarul Trezoreriei din administratia Bush a dorit sa ofere un exemplu, in speranta ca cel putin acest faliment nu va reprezenta o amenintare pentru pietele financiare globale.
La sfarsitul saptamanii, cei aflati la conducerea celor mai importante banci din lume s-au intalnit intr-o sedinta de urgenta. Europenii, in principal, se temeau de aparitia unor riscuri sistemice. Lumea intreaga lua in considerare posibilitatea unui efect de domino, ce avea ca punct de pornire prabusirea Lehman si avea sa se continue in intreaga lume.
Sistemul de comunicare international intre bancile centrale a functionat, acestea putand injecta rapid capital "proaspat". Efectele nu au fost insa de lunga durata. La mijlocul saptamanii sistemul financiar era pe punctul de a se prabusi. Bancilor li se epuiza resursa lor cea mai de pret: banii. Principalii investitorii retrageau capital, in ideea ca daca activele Lehman si-au pierdut valoarea peste noapte, acelasi lucru s-ar putea petrece si altor banci.
Dupa o noua injectie de fonduri a Fed, menita sa stabilizeze Wall Street-ul, s-a mutat epicentrul problemei pe pietele din Germania. Efectele se resimteau si asupra institutiilor private. Germania s-a confruntat cu cele mai mari pierderi de dupa razboi.
Schijele acestei bombe ce a lovit pietele financiare ar putea rani si micii investitori. Certificatele emise de Lehman sunt practic fara valoare. Sunt insa si persoane care au de castigat de pe urma acestei situatii. Nu s-a incheiat sezonul de speculatii. Nici nu a fost nevoie de prea multe cautari pentru o noua victima: insasi industria financiara. In curand, companiile de investitii vor incepe sa cumpere credite neperformante la preturi derizorii pentru a le vinde ulterior pe profit. Unele fonduri au strans deja zeci de miliarde pentru astfel de operatiuni si asteapta momentul prielnic pentru a ataca.
Toata lumea isi pune sperantele si se asteapta insa ca Paulson, Bernanke si asociatii acestora sa reuseasca se impiedice prabusirea sistemului financiar.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
