Autorităţilor locale din însorita staţiune mediteraneană Saint-Tropez le trec fiori pe şira spinării. Investiţiile în francul elvetian sunt o bombă cu ceas pentru finanţele oraşului, scrie The Wall Street Journal.
Potrivit oficialilor din Saint-Tropez, oraşul de pe riviera franceză a contractat un împrumut de 6,7 milioane euro purtător al unei dobânzi anuale ajustate la francul elveţian. Rata este în prezent fixată la 3,94%, însă din mai 2012 rata devine variabilă şi creşte dacă francul se apreciază în raport cu euro. Mai mult, s-a calculat că în situaţia în care francul elveţian nu scade semnificativ, rata dobânzii împrumutului contractat în 2007 pe 20 de ani va ajunge la 30%. Verane Guérin, un membru al Consiliului local din Saint Tropez, este convinsă ca evoluţia recentă a francului va arunca în aer finanţele municipalităţii.
Saint Tropez nu este singurul oraş cu probleme. Multe municipalităţi europene sunt legate de împrumuturi ajustate la fluctuaţiile francului elveţian, ale altor monede străine sau la preţurile diverselor produse.
Panica de pe pieţe a determinat investitorii să se îndrepte în masă spre investiţii în franci elveţieni şi alte active considerate sigure, deşi aceasta a favorizat o încetinire a creşterii economice în SUA şi în statele europene.
În ultimile săptămâni, banca naţională elveţiană s-a luptat să deprecieze un franc considerat "masiv supraevaluat". Instituţia a injectat masiv pe piaţă lichiditate şi a redus rata de referinţă a dobânzii la zero, stopând temporar aprecierea francului.
Totuşi, măsurile băncii nu şi-au atins scopul decât în parte. Euro s-a depreciat cu 12% din 9 august, când cursul său a ajuns la un nivel critic, fiind aproape la paritate cu cel al francului. Criza zonei euro a amplificat temerile în rândul investitorilor şi i-a incurajat să cumpere în continuare franci, prejudiciind astfel exporturile elveţiene.
In Ungaria, numeroase oraşe mari se confruntă cu datorii contractate în franci elveţieni şi multe negociază cu bancherii pentru reducerea ratelor de rambursare pe care nu şi le mai pot permite. Multe din autorităţile locale din Ungaria au emis obligaţiuni municipale exprimate în franci elveţieni înainte de criza financiară din 2008 care a cauzat aprecierea puternica a francului. Împrumuturile provin în preponderenţă de la băncile locale.
În plus, o mulţime de gospodării din Ungaria, Polonia şi Croaţia au luat împrumuturi în franci elveţieni, care afectează consumul din aceste ţări, oamenii folosindu-şi veniturile pentru plata ratelor de rambursare în dauna cumpărării de produse şi servicii noi. În toate cele trei ţări s-au luat deja măsuri de uşurare a poverii purtate de debitori.
În Ungaria, de exemplu, debitorii se pot înscrie într-un program care fixează rata de schimb a francului elvetian folosită în împrumuturile contractate la un nivel mai redus decat cel de pe piaţă timp de trei ani. Diferenţa dintre sumele calculate pe baza noii rate fixe astfel calculate şi rata reala de schimb va fi purtătoare la rândul ei de dobândă şi va fi achitată la sfârşitul perioadei.
În Franţa, ratele dobânzii variabile ajustate la francul elveţian, cunoscute în mediul bancar şi sub denumirea de "produse structurate", au devenit foarte căutate după mijlocul anilor 2000. Băncile căutau modalităţi pentru a creşte marjele de profit pe operaţiunile de creditare ale autorităţilor municipale, care rămăseseră la un nivel scăzut datorită concurenţei ridicate.
Potrivit raportului din iulie a Curţii de Conturi a Franţei, la acea vreme mulţi creditori au abordat municipalităţile cu propuneri ispititoare. Noile produse aveau nume atrăgătoare, de genul "Helvetix" în cazul împrumutului oferit oraşului Saint Tropez. Acesta era calculat la o rată a dobânzii foarte joasă în primii ani, urmând ca rata să devină variabilă începând cu o dată menţionată în contract. La acea vreme riscurile păreau îndepărtate şi uşor de surmontat.
Oraşul Saint-Etienne din centrul Franţei avea la un moment dat 370 milioane de euro de restituit, din care trei pătrimi proveneau de pe urma produselor structurate. Primarul oraşului, Maurice Vincent, ilustrează sugestiv situaţia: "Predecesorii credeau în Moş Crăciun (...) Visul însă a fost curmat brutal."
Cu puţin timp înainte de instalarea în funcţie a primarului Vincent, în martie 2008, primarul precedent contractase un împrumut structurat de 22 milioane de euro cu Deutsche Bank. Rata fixă de 4,30% stabilită iniţial, urma să devină variabilă începând din aprilie 2010 şi să crească dacă francul elveţian se aprecia în raport cu lira sterlină.
Vincent afirmă că a urmări fluctuaţiile ratelor de schimb este un chin. Lira sterlină s-a depreciat puternic în raport cu francul elveţian şi celelalte monede de bază în 2009, iar primarul, care este în acelaşi timp şi profesor de economie, a calculat că rata dobânzii poate sări în curând la 24%. Împrumutul are şi o clauză de ieşire, însă penalitatea de 17 milioane de euro care ar trebui plătită în acest caz este, în opinia primarului, "extravagantă".
La sfârşitul lui 2009, Saint-Etienne a depus o plângere la o instanţă din Paris, acuzând Deutsche Bank de lipsa consilierii municipalităţilor în momentul oferirii împrumutului. Un purtător de cuvânt al băncii a refuzat să comenteze despre litigiul aflat în derulare. În 2009 banca afirma că "a lucrat îndeaproape cu clientul pentru a se asigura că riscurile şi oportunităţile tranzacţiei sunt cunoscute de toate părţile implicate".
În luna iulie Curtea de Conturi a publicat un raport care arăta că municipalităţile franceze aveau între 10 şi 12 miliarde de euro datorii de mare risc. Oficiul de audit spune că: "În cele mai grave situaţii, ratele dobânzii la aceste împrumuturi sunt formate din două cifre si pot depăşi 50%."
Saint-Tropez a avut anul trecut o datorie de 48 milioane de euro, din care jumătate obţinută prin produse structurate. Primarul oraşului, fost director al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, nu doreşte să comenteze despre soarta împrumutului Helvetix, însă duce o politică de conciliere cu băncile creditoare.
Doamna Guérin, membru în consiliul municipal, afirmă că oraşul plăteşte în prezent rate de 234.000 de euro pentru împrumutul ajustat la francul elveţian. Dacă rata dobânzii ar urca la 30%, ratele anuale de rambursare ar ajunge la 1,6 milioane. În situaţia în care oraşul rambursează împrumutul înainte de termen, va fi nevoit să plătească o penalizare de 2,9 milioane de euro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
