Ultima intalnire a membrilor OMC a salvat negocierile comerciale globale, printr-o intelegere menita sa elimine discrepantele dintre tarile bogate si cele sarace.
Termenii acordului au fost explivati de BBC, care a analizat de ce a durat atat de mult si cum s-a ajuns la respectivul acord.
Despre ce au fost aceste negocieri?
Acesta este cel mai recent pas facut intr-un proces ce a inceput acum 3 ani. In noiembrie 2001, membrii OMC s-au intalnit in Doha, Qatar, pentru a ajunge la un acord asupra Agendei de Dezvoltare de la Doha, intentionand sa inceapa negocierile asupra deschiderii pietei mondiale a bunurilor agricole si manufacturate.
Aceasta intrunire a fost denumita "Runda Doha" de negocieri comerciale si a fost menita sa impuna un set de reguli comerciale mai rezonabile pentru tarile in curs de dezvoltare.
In septembrie 2003, in Cancun, Mexico, s-a desfasurat un summit in scopul finalizarii acordului Doha, ce s-a concentrat pe 4 domenii: agricultura, bunuri industriale, schimburi de servicii si un nou cod de conduita. Aceste negocieri au esuat pentru ca tarile sarace si bogate nu au putut ajunge la un acord, mai ales in privinta agriculturii.
De ce a fost agricultuara asa de importanta?
Tarile sarace le-au invinuit pe cele bogate de protejarea agricultorilor prin intermediul subventiilor precum si de vanzarea produselor la preturi reduse, in detrimentul agricultorilor locali.
Pe langa patrunderea bunurilor subventionate, tarile sarace au acuzat si piedici in exportul bunurilor produse catre tarile bogate.
Politica europeana in domeniul agriculturii, care consuma aproximativ jumatate din bugetul UE, a fost prima criticata, alaturi de subventiile acordate de catre guvernul SUA producatorilor de bumbac.
Care a fost progresul?
Dupa negocierile de la Geneva, membrii cheie ai OMC au acceptat propunerile de a reduce subventiile acordate agricultorilor pentru export.
Natiuni cheie, inclusiv SUA, Brazilia si Japonia, au fost de acord sa inlature subventiile pentru export la o data ce urmeaza a fi stabilita, de a limita alte subventii si de a reduce barierele tarifare.
Tarile in curs de dezvoltare au castigat si ele dreptul de protejare a unor produse, deosebit de important pentru buna functionare a economiei acestora.
Si in schimb?
Natiunile mai bogate, printre care se numara si tarile UE, au dobandit un mai bun acces la piete, mai ales in domeniul bunurilor industriale. Proiectul pactului permite liberalizarea schimburilor de bunuri si servicii. OMC a considerat progresul negocierilor ca fiind crucial acum, pentru ca in noiembrie, in SUA au loc alegerile prezidentiale, iar in toamna au loc schimbari in Comisia Europeana. Acest lucru ar fi putut amana negocierile pentru cel putin cativa ani.
Ce se intampla in continuare?
Pactul face posibila inceperea negocierilor in septembrie, OMC sperand ca progresele sa apara inainte de intrunirea ministeriala OMC din luna decembrie 2005, de la Hong Kong.
Analistii cred ca 2007 este termenul limita pentru finalizarea negocierilor, din cauza modificarilor care vor aparea in legislatia SUA. Pascal Lamy, comisarul european pentru comert a afirmat ca el crede ca Runda Doha poate fi incheiata la sfarsitul lui 2005.
Care sunt potentialele beneficii pe termen lung?
Conform Bancii Mondiale, succesul negocierilor ar putea pompa 520 mld. $ in economia mondiala pana in 2015, cu conditia ca tarile bogate si cele in curs de dezvoltare sa reduca tarifele vamale.Cea mai mare parte din profit va ajunge la tarile mai sarace, crede Banca Mondiala.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
