Când o urmă de sudoare a apărut pe fruntea superstarului din echipa chineză de badminton Lin Dan la un meci de la Jocurile Olimpice (JO) de săptămâna trecută de pe stadionul Wembley, britanica Ainsley Richards se pregătea să intre imediat pe teren. Misiunea ei nu era să-i returneze lui Lin fluturele, ci să cureţe sudoarea de pe podea, scrie Wall Street Journal.
Richards, în vârstă de 17 ani, face parte dintr-o echipă de curăţenie formată din 30 de persoane special pregătite care au ca responsabilitate menţinerea uscată a podelei astfel încât jucătorii de badminton să nu alunece. "Nu este cea mai strălucită slujbă", a afirmat Richards, care este şi ea o jucătoare foarte bună de badminton, în liga din Ţara Galilor. "Dar am apărut la televizor şi suntem la Olimpiadă", a mai spus ea.
Poate cea mai bine cotată sarcină a voluntarilor de la JO este cea a celor care dau cu mopul, ei fiind responsabili de menţinerea terenurilor uscate în sporturi în care participanţii transpiră foarte mult cum este badmintonul, voleiul, handbalul şi baschetul. Aceşti voluntari împart "scena" cu ceilalţi voluntari care participă la menţinerea terenurilor în ordine. De exemplu, cei care trebuie să astupe gropile în timpul meciurilor de volei pe plajă. Ei aleargă pe plaja artificială de lângă palatul Buckingham în timp ce pe fundal se aude melodia lui Boots Randolph intitulată "Yakety Sax", cunoscută din serialului "Benny Hill Show".
"Mopiştii" sunt oarecum staruri printre cele 70.000 de persoane care au grijă ca întrecerile sportive să decurgă normal. În timpul jocurilor de badminton, unii spectatori chinezi mai entuziaşti strigă "mopiştilor, curaj".
La volei de sală, cei care dau cu mopul intră pe teren la fel ca sportivii. "Alergăm printre majorete care îşi scutură pampoanele deasupra noastră şi ne simţim regeşte", a spus Josh Kirk, voluntar la JO. "Mergem până în centrul terenului şi salutăm de două ori cu mâna publicul, ceea ce pentru tinerii de 17 sau 18 ani este cam ruşinos. Dar face parte din munca noastră", a mai spus el. La meciurile de baschet o echipă de "mopişti magici" intră pe teren în timpul pauzelor pretinzând că urmează să cureţe podeaua de sudoarea jucătorilor doar ca să înceapă să danseze breakdance. Ei sunt de fapt dansatori profesionişti, îmbrăcaţi şi echipaţi exact ca oamenii de la curăţenie.
A fost o competiţie dură pentru fiecare post pentru cei care dau cu mopul, voluntarii fiind aleşi pe baza experienţei în voluntariat şi în sport. Câte 15 grupuri formate din câte şase persoane au aplicat pentru cele trei grupe de studenţi alese să cureţe terenurile de badminton. La volei au fost 100 de echipe de câte 16 persoane care au aplicat pentru doar trei grupe. Pentru handbal sunt doar 36 de voluntari pentru curăţenie, în timp ce la baschet sunt 68 de persoane.
După selecţie au urmat câteva luni de pregătire. Pentru meciurile de badminton de la JO s-au ţinut cinci serii de pregătiri care s-a început cu construirea unei atitudini corecte pentru că voluntarii nu trebuie să pară plictisiţi. Pregătirea a fost urmată de cursuri care reluau bazele curăţeniei pe terenurile de badminton. Voluntarii care lucrează în echipe de câte doi trebuie să se sincronizeze în timp ce străbat terenul, acoperind cât de mult spaţiu posibil în pauza de 40 de secunde făcută atunci când o echipă ajunge la 11 puncte înscrise.
"Trebuie să mergi cu viteza luminii, te simţi ca Usain Bolt curăţând podeaua", a afirmat Richards. Să rămâi sincronizat este dificil, a adăugat ea, deoarece sportivii din partea cealaltă a terenului transpiră diferit.
Echipaţi cu mopuri speciale cu microfibre, voluntarii de la meciurile de badminton trebuie să fie pregătiţi să cureţe oricând terenul în timpul meciului. Jucătorii de badminton vicleni sunt cunoscuţi pentru faptul că încearcă să ia pauze suplimentare şi neregulamentare cerând voluntarilor să cureţe urmele de sudoare. Instructorii cer voluntarilor să asculte doar ordinele arbitrilor care deseori nu sunt de acord cu cererile jucătorilor. Cei de la baschet au o mai mare libertate, intervenind chiar dacă oficialii nu le-au cerut acest lucru. "Încercăm să ne dăm la o parte, ar fi un dezastru dacă suntem prinşi în joc", spune Chris Stainton, voluntar din Manchester.
Voluntarii din handbal trebuie să-şi ţină mâinile pe lângă corp şi nu trebuie să privească jucătorii în ochi. "Nu putem să dăm sportivilor sfaturi privind tactica de joc. A fost o dezamăgire când am aflat, dar este uşor deoarece mi-e teamă de acei oameni", a spus Samuel Bevan, voluntar din Ţara Galilor .
Regula "fără contact " a fost o provocare pentru partenera de curăţenie a lui Bevan, Richards, când câştigătorul medaliei de aur Lin Dan i-a mulţumit pentru munca de pe teren. "Nu am mai putut să-i spun nimic. Am încercat să-mi ascuns zâmbetul, dar cum ai putea să nu-i zâmbeşti lui Lin. Am fost atât de aproape şi totuşi atât de departe", a spus ea.
Echipa voluntarilor din Sheffield au exersat timp de nouă luni la o sală de sport cu mopuri cumpărate din supermarket şi cu un cronometru. Angajaţii la meciurile de volei în sală folosesc un sistem dual, cu mopişti rapizi, care şterg petele pe care jucătorii ar putea aluneca şi şase echipe puternice care şterg întregul teren în timpul pauzelor de 30 de secunde.
Echipele de voluntari concurează din nou, pentru meciurile din finală. Observatorii meciurilor spun că nu există niciun criteriu oficial de selecţie, dar că viteza este esenţială.
Există şi riscul deshidratării deoarece temperatura din sările de badminton este foarte mare datorită luminilor folosite de echipele de televiziune şi limitării aerului condiţionat.
"Este mult mai interesant atunci când este cald deoarece sportivii transpiră mai mult", a afirmat liderul Fern Gilders,
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
