Ulei, zahăr, făină. Produsele de bază din cămara săracului s-au scumpit în diverse regiuni ale globului, inclusiv în Europa, din cauza anomaliilor create de condiţiile meteo extreme, pandemie şi de apetitul marilor consumatori. În ţările mari occidentale a început să crească nesiguranţa alimentară pentru prima dată în ultimii şapte ani, la acest lucru contribuind şi nesiguranţa veniturilor în condiţii de criză economică. Iar odată cu scumpirea gazelor naturale şi a emisiilor de carbon, cresc temerile că pe oamenii cu venituri mici va apăsa tot mai greu şi sărăcia energetică. Ar ajuta dacă asigurările marilor bănci centrale că actualul val de inflaţie se va sparge s-ar adeveri. Însă creşte numărul celor care văd semne că majorările de preţuri vor persista.
În ţări ca Italia şi SUA, la problema nesiguranţei alimentare se încearcă o rezolvare prin băncile de alimente, după cum scrie Financial Times. În Italia, numărul de oameni care trăiesc în sărăcie a crescut cu 22% în 2020 faţă de anul anterior, la 5,6 milioane. Adică unu din zece italieni trăieşte sub pragul sărăciei, potrivit calculelor statistice oficiale.
Un rezultat este creşterea rolului ONG-urilor precum asociaţiile caritabile şi băncile de alimente în timpul pandemiei, spune Lawrence Haddad, CEO al Alianţei Globale pentru Îmbunătăţirea Nutriţiei.
Datele Federaţiei Băncilor Alimentare Europene (Feba) arată că membrii săi au ajutat aproape 13 milioane de persoane în 2020, cu 35% mai multe decât în anul anterior. Au fost distribuite circa 860.000 de tone de alimente, cu 12% mai mult. Iar numerele nu au scăzut în 2021, anul marii redeschideri economice, spune Angela Frigo, secretarul general al Feba. „Cererea rămâne ridicată.“
În Europa şi America de Nord, numărul celor care nu sunt siguri că vor avea ce pune pe masă mâine a crescut pentru prima dată de când ONU a început să realizeze astfel de statistici, în 2014. Aproape 9% din oameni se confruntau cu nesiguranţă alimentară moderată sau severă în 2020, faţă de 7,7% în 2019. Aceste cifre sunt eclipsate de cele din economiile mai puţin prospere. În Italia, fundaţia Albero della Vita, al cărei scop este combaterea sărăciei oferind hrană, îngrijire şi educaţie, spune că numărul familiilor ajutate a crescut de patru ori anul trecut, la puţin peste 1.000.
„Poţi avea uşor impresia că în ţările dezvoltate sărăcia nu mai există, dar ea este acolo“, spune Isabella Catapano, directorul general al Albero della Vita. „În timpul pandemiei, în multe cazuri situaţia s-a înrăutăţit brusc, mulţi oameni rămânând fără nimic.“ Cei mai vulnerabili au fost mai ales oamenii care munceau în economia subterană, aceştia fiind lăsaţi în afara plasei de siguranţă a statului.
În SUA, băncile de alimente au acum cu 55% mai mulţi clienţi decât înainte de pandemie, potrivit Feeding America, o reţea de bănci alimentare. Acolo, anul trecut 45 de milioane de oameni s-au confruntat cu nesiguranţa alimentară. Nivelul este totuşi mai mic decât cel de 50 de milioane atins după criza financiară din 2008. Însă acum inflaţia alimentară devine o îngrijorare, spune Craig Gundersen, profesor de economie agricolă la Universitatea Illinois.
„Sunt mai îngrijorat de ce se întâmplă după COVID decât de ce se petrece în timpul pandemiei. Toate aceste pachete de stimulare duc la inflaţie, care va duce la preţuri mai mari pentru alimente. Când inflaţia se duce în sus, creşte enorm povara care apasă pe gospodăriile vulnerabile.“ Preţurile de producţie a alimentelor cresc cu cel mai rapid ritm din 2008, potrivit FMI. În SUA, seceta a scumpit porumbul. S-ar putea scumpi şi carnea de porc în unele state din cauza legislaţiei care cere condiţii mai bune pentru animale. Tyson Foods, al doilea cel mai mare procesator de alimente din lume, a majorat deja preţurile cu până la 40% în SUA şi spune că urmează şi alte scumpiri din cauza creşterii „fără precedent“ a costurilor. Şi combustibilul, la fel ca în alte locuri, este mai scump. În UE, însă, răspândirea pestei porcine a lovit exporturile în ţări cu producţie mare cum este Germania, aducând astfel un surplus de carne pe piaţa internă. Aceasta înseamnă preţuri mai mici, însă scumpirea furajelor ar putea crea perturbări suplimentare ale pieţei şi aici. În Ucraina, o ţară cu mare producţie agricolă, dar şi în Ungaria s-a scumpit uleiul de rapiţă din cauza achiziţiilor mari făcută de pe pieţele internaţionale de China, iar specialiştii spun că în această situaţie se vor scumpi şi uleiul alimentar, margarina şi biocombustibilii, scrie Budapest Business Journal. La nivel european, cotaţiile uleiului de rapiţă s-au dus în sus cu 30% de la începutul anului, în parte din cauza temerilor privind recolta. Au crescut şi preţurile pâini şi pastelor făinoase, deşi Ucraina este un producător major de cereale. În Rusia, cea mai întinsă ţară de pe planetă, brutarii intenţionează să majoreze preţurile pâinii din cauza costurilor mai mari. În India, orezul se ieftineşte pentru că există surplusului de producţie. Producătorii n-au cum să-ţi exporte recoltele deoarece preţurile transportului pe mare au devenit prohibitive. Pe de altă parte, în ţări ca Thailanda şi Bangladesh orezul este mai scump pentru că piaţa internaţională este acaparată de China, unde inundaţiile catastrofale au distrus recoltele. Iar iarna deosebit de rece din Brazilia s-ar putea să fi afectat recolta de trestie de zahăr, ceea ce, împreună cu importurile mai mari de zahăr ale Chinei, ar putea duce în sus preţurile îndulcitorilor pe piaţa internaţională. În Nigeria, presa scrie de scumpiri astronomice la alimente. Fasolea s-a scumpit cu 253%.
