"Contrar titlurilor de presă, Europa nu este novice în problema imigraţiei. După al II-lea Război Mondial, aproximativ 40 de milioane de refugiaţi au traversat continentul. Au fost absorbiţi rapid, inclusiv circa 12 milioane de germani fugiţi din est. Însă atunci era vorba de oameni din aceeaşi familie de popoare, care aveau în comun limba sau credinţa (...)", explică autorul articolului, Josep Joffe.
"În prezent, intrusul este Celălalt din Africa şi din Afganistan, din Orientul Mijlociu şi din Balcani. Iar Europa nu a fost tocmai ospitalieră, după cum arată situaţia din suburbiile franceze, acele ghetouri care nu oferă niciun viitor imigranţilor africani şi arabi. Aceşti oameni obosiţi şi înghesuiţi încă nu sunt bineveniţi, după cum relevă disputele pe tema cotelor privind refugiaţii", notează WSJ, amintind că Ungaria construieşte un gard metalic la frontiera cu Serbia.
"Dar Ungaria este doar un spectacol secundar. Starul este Germania. Este noul pământ al făgăduinţei şi primeşte cel mai mare număr de refugiaţi. În mod ironic, Germania nici măcar nu permite imigraţia legală, aşa cum procedează Statele Unite şi Canada. Un om din Siria sau din Eritreea nu poate merge la cel mai apropiat consulat german pentru a completa un formular, pentru că procedura nu există. Cu toate acestea, a ajunge în Germania este destul de uşor. Pe fondul învăţămintelor extrase din trecutul nazist, Germania are cel mai liberal sistem de azil din Europa. Imediat ce o persoană ajunge pe teritoriul german, autorităţile sunt nevoite să o accepte", adaugă Wall Street Journal.
"Procesarea cererilor durează cinci luni, iar după această perioadă riscul deportării se apropie de zero. La acestea se adaugă integrarea deplină pe piaţa muncii, unde jumătate de milion de locuri de muncă aşteaptă să fie ocupate. Apoi, Germania este cel mai dezvoltat stat asistenţial din Europa, oferind cazare gratuită, alimentaţie, haine, mobilier şi servicii medicale, plus o indemnizaţie socială de 140 de euro pe lună pentru persoanele singure. După doar câteva luni, o familie de patru persoane primeşte aceeaşi susţinere financiară ca o familie germană. Aceste beneficii extraordinare pot explica motivul pentru care majoritatea refugiaţilor se îndreaptă spre Germania", subliniază WSJ.
Dar cum se explică miraculoasa "cultură a ospitalităţii" afişată în această vară de Germania? "În trecut, Germania avea mai mult o cultură a respingerii imigranţilor", aminteşte WSJ, subliniind însă că actuala modificare a atitudinii se explică prin influenţa importantă a societăţii civile, prin drame ale imigranţilor precum înecarea unui copil sirian sau moartea a 71 de refugiaţi sufocaţi în Austria, precum şi prin schimbarea de generaţie. "Cultura ospitalităţii (Willkommenskultur) este doar primul pas al Europei spre o modernitate în care cetăţenia să nu mai depindă de rasă sau credinţă. Acum, continentul va trebui să afişeze deschidere prin reformarea sistemului greoi al pieţei muncii, prin modificarea legislaţiei restrictive în domeniul spaţiilor locative şi a sistemelor nepotiste. Nu există vreo modalitate mai bună pentru atingerea demnităţii şi integrării decât trecerea la acţiune. Adevăratul test abia a început", crede Josep Joffe, editorialist la publicaţia germană Die Zeit şi analist la Centrul Hoover, afiliat Universităţii Stanford, şi la Institutul pentru Studii Internaţionale.
