Cei 110.000 de ucraineni rămaşi în România după Războiul care a izbucnit în urmă cu un an iau parte alături de români la creşterea consumului de alimente în special, dar şi de bunuri de larg consum. Astfel, deşi reprezintă ca număr o populaţie similară cu cea din municipiul Buzău de exemplu sau din Botoşani, faptul că refugiaţii au mers către oraşe mai mari precum Bucureşti şi Constanţa, prezenţa lor se simte în consum în special în zonele unde sunt grupuri mari de ucraineni.
„Sunt două-trei zone în ţară unde sunt comunităţi mari de ucraineni, de exemplu în nordul ţării, Maramureş, Suceava, dar şi în sud-est în zona Deltei. Asta înseamnă că au şi legături de rudenie, ceea ce înseamnă că se vor integra mai uşor aici. Dar faptul că intră în ţară peste 100.000 de oameni dintr-odată nu poate fi decât un câştig pentru România dacă aceşti oameni rămân aici pentru că am pierdut câteva milioane de oameni. Ar fi o gură de aer dacă oamenii aştia ar rămâne aici“, consideră sociologul Ciprian Grădinaru. El explică faptul că oamenii care au plecat din Ucraina au avut resurse materiale să plece, iar bariera lingvistică ar trebui să fie ultima problemă ca aceşti oameni să rămână aici.
„Sunt importanţi oamenii nu doar din punct de vedere economic, ci şi din punctul de vedere al resurselor umane. Dar nu ştiu câţi dintre ei ar vrea să rămână aici, dar din punct de vedere social nu ar fi o problemă“. El explică faptul că adaptarea într-o anumită cultură, deşi asemănătoare cu a noastră durează, având în vedere că, deşi cultura ucraineană este similară cu cea românească, cele două popoare nu sunt mari vorbitoare de engleză, iar învăţarea unei limbi străine, în cazul acesta româneşte, durează în funcţie de persoană, dar poate ajunge şi la 2-3 ani.
