Pentru a avea o universitate romaneasca in top 500 mondial ar trebui sa avem laureati ai premiului Nobel care sa fi absolvit o facultate romaneasca sau care sa predea in cadrul unei institutii de invatamant superior, este de parere Gheorghe Rosca, rector al Academiei de Studii Economice (ASE), care, cu peste 40.000 de studenti, este una dintre cele mai mari institutii de invatamant superior si unul dintre furnizorii-cheie de angajati de pe piata.
„Existenta in randul absolventilor a laureatilor premiului Nobel este unul din cele mai puternice criterii in functie de care se realizeaza clasamentele institutiilor de invatamant superior in lume. Fie ca este vorba de un absolvent, fie ca este vorba de un profesor, daca ai in palmares un laureat al premiului Nobel, intri direct in topul celor mai bune universitati", spune Rosca.
Clasamentul realizat de Center for World-Class Universities din Shanghai al celor mai bune 500 de universitati din lume ia in considerare in pondere de 10% daca institutia are absolventi laureati ai premiului Nobel si in pondere de 20% daca un laureat Nobel preda in cadrul universitatii.
Un alt criteriu foarte important luat in considerare in clasamentele internationale de profil este ca institutiile sa aiba in corpul profesoral sau in randul absolventilor oameni de stiinta recunoscuti la nivel mondial. Vizibilitatea internationala a universitatilor este masurata prin numarul de articole cotate ISI - standard international stiintific acordat de Institutul pentru Stiinta Informarii din Philadelphia, SUA, considerat a fi reperul principal al literaturii stiintifice mondiale.
ASE-ul, care in 2004 nu avea niciun articol cotat ISI, are in prezent doua reviste si 120 de articole cotate ISI.
La ce ne-ar ajuta prezenta in top
Aproape o jumatate din primele 100 de universitati din lume sunt americane. O prezenta relativ importanta o au si institutiile britanice care sunt bine reprezentate, in special la varful clasamentului. Nicio universitate central sau est-europeana nu este intre primele 100.
Doar sapte institutii de invatamant din Europa Centrala si de Est sunt prezente in clasamentul celor mai bune 500 de universitati, realizat de reteaua globala specializata in educatie QS Network, care ramane dominat de americani. Charles University din Cehia este cel mai bine reprezentata universitate din regiune, pe pozitia 261, urmata de doua institutii poloneze - Jagiellonian University (300) si Warsaw University (342).
Singura institutie romaneasca care a ajuns in clasamentele internationale a fost Universitatea Bucuresti, care a intrat in top 500 QS in 2006.
Roxana Tesiu, manager de resurse umane al Wipro Technologies, unul dintre cei mai mari furnizori indieni de solutii BPO si unul din cei mai mari angajatori de absolventi, apreciaza ca intrarea unei universitati romanesti in top 500 ar fi un semnal de „sanatate a sistemului de invatamant".
„Fara a absolutiza, aceste criterii sunt importante deoarece sunt folosite de universitati in lobby-ul pe care il fac in atragerea studentilor si a profesorilor exceptionali. (...) Dupa foarte multi ani am putea sa avem universitati in acest clasament daca se vor schimba criteriile de valoare din Romania si vom avea o situatie economica prospera", explica Vasile Brinzanescu, prorector al Scolii Normale Superioare din Bucuresti (SNSB), infiintata in 2001 dupa modelul francez al Scolilor Superioare.
Este invatamantul privat alternativa?
In Romania exista peste 50 de institutii de invatamant superior de stat si 27 de institutii de invatamant superior particulare acreditate, la care se adauga peste 20 de institutii particulare acreditate sa functioneze provizoriu.
Rigurozitatea criteriilor de selectie a studentilor este un alt element care asigura calitatea invatamantului. Aproximativ 750.000 de studenti sunt inscrisi intr-o forma de invatamant superior in Romania. Anual sunt disponibile doar 30 de locuri la SNSB, pe trei specializari - matematica, informatica si biologie, iar costurile sunt acoperite din sponsorizari de la firmele private. „SNSB se adreseaza doar varfurilor absolute in cele trei domenii, adica studentilor cu adevarat exceptional inzestrati, deci are din start un avantaj important", spune prorectorul SNSB. Crearea unei culturi a necesitatii diplomei de facultate indiferent de jobul cautat sau de specializarea urmata face ca si nivelul actului de invatamant sa scada. „In America studentii se duc la cele mai bune universitati pentru a avea o diploma de valoare si a avea acces la slujbe foarte bune, iar la noi studentii care sunt la universitatile private se duc pentru a avea o diploma oarecare, fara valoare, fara sa vrea sa invete ceva, considerand ca, daca platesc, trebuie sa obtina diploma indiferent daca stiu ceva sau nu...", explica Brinzarescu.
Invatam ca sa muncim
Finalitatea actului de invatamant este angajarea, iar principalul repros adus de angajatori mediului academic este ca nu tine pasul cu evolutia economiei. „Sunt specializari care se cauta pe piata si nu se regasesc in programa de invatamant. Spre exemplu, in conditiile in care se cauta contabili vorbitori de germana, ar trebui create locuri pentru astfel de specializari", spune Dragos Gheban, business development manager la Catalyst Solutions, companie de consultanta in resurse umane care organizeaza anul acesta cea de-a doua editie a Top Talents, program care isi propune sa identifice cei mai buni tineri din fiecare generatie de studenti in ani terminali sau tineri cu experienta de pana la 1 an.
Aproximativ 2.300 de tineri s-au inscris pana in prezent in program, urmand ca in final sa fie selectati 300 de finalisti care au sansa de a primi consiliere in cariera si oferte de joburi de la companii ca Adobe, Cosmote, Kraft, Colgate, BCR sau BRD.
De cealalta parte, rectorul ASE crede ca este absurd ca angajatorii sa astepte ca facultatile sa livreze absolventi completi, pregatiti sa livreze rezultate „on the job" inca din prima zi de lucru.
In economiile dezvoltate, in special in Statele Unite ale Americii, sistemul de invatamant privat este cu mult peste cel de stat din punct de vedere calitativ. „In America, firmele private baga bani in invatamant si se asteapta apoi la rezultate pe masura. Unde sunt banii pe care ii baga in invatamant mediul privat romanesc?", spune Rosca.
In strainatate, investitiile cele mai consistente vin pe filiera alumni, absolventi care au ajuns pe pozitii de top si care recunosc rolul facultatii absolvite in cariera si fac donatii sau parteneriate corporate cu universitatile. „Este putin probabil sa investeasca companiile primele. Probabil ar vrea sa dea bani daca ar vedea ca se intampla lucruri bune in invatamant", precizeaza Gheban.
Preoferte de angajare
Stagiile si programele de internship sunt o alta varianta care poate apropia invatamantul de mediul de business. Aproximativ 20% din cei 40.000 de studenti ai ASE fac practica in companii private, in timp ce 30% lucreaza inca din timpul facultatii.
Din acest punct de vedere, apreciaza reprezentantul Catalyst, deschiderea universitatilor tehnice fata de mediul privat este mai mare, iar parteneriatele intre facultati si companii sunt mai puternice in aceasta zona.
Nici tinerii nu sunt complet nevinovati in sistemul in care invatamantul romanesc este considerat deficitar.
Exista trei categorii de studenti, spune Dragos Gheban, de la Catalyst: cei care merg la scoala si care vor doar sa termine facultatea, cei care invata foarte bine, dar nu mai fac nimic in afara facultatii si cei care dincolo de facultate investesc in activitati extracuriculare, fie ca lucreaza in companii sau ONG-uri.
„Cea de-a treia categorie este cea mai avantajata si intelege cel mai bine cum functioneaza piata muncii. Ultimii ani au creat o senzatie de abundenta pe piata muncii si a dat tinerilor senzatia ca orice facultate ai termina, tot gasesti un job. "Multi tineri pornesc la drum cu un set de asteptari nerealist. „Spre exemplu, exista ideea ca daca ajungi sa lucrezi in advertising esti cool. Iar atunci cand ajungi sa lucrezi efectiv si vezi ca trebuie sa faci excell-uri si rapoarte si sa dai mail-uri o treime din timp, esti dezamagit si renunti."
Un internship reprezinta o preoferta de angajare. Studentii spun ca prioritatea lor numarul unu este cariera, dar in multe cazuri nu este asa. „Absolventii nu stiu ce vor, nu stiu sa isi programeze cariera. Aici poate interveni privatul, care poate intra in parteneriate cu universitatile pentru a oferi consiliere in cariera studentilor", explica Roxana Tesiu, manager de resurse umane al furnizorului de BPO Wipro.
Schimbare de generatii
Un alt minus, in special in cazul invatamantului universitar economic, este ca profesorii sunt foarte buni teoreticieni, dar nu au contact cu economia reala. „Trebuie sa existe o lege care sa «rupa» cariera didactica, astfel incat sa nu poti deveni lector daca nu ai cel putin doi-trei ani de experienta in business, in viata reala. Acum, te angajezi ca preparator, dupa doi ani devii asistent, dupa alti trei ani esti lector, apoi conferentiar si profesor. Toata cariera este in invatamant, insa putini pot raspunde afirmativ la intrebarile: Ai condus o firma? Ai avut macar trei oameni in subordine?", spune Rosca.
In general, un cadru didactic ajunge pe pozitia de profesor intr-un interval de aproximativ 10 ani.
Dragos Gheban de la Catalyst crede ca o schimbare de mentalitate nu se poate face fara o schimbare a generatiilor de profesori. „Mediul economic i-a taxat pe oamenii mai in varsta, care nu mai erau adaptati la ce se intampla pe piata, eliminandu-i sau oprindu-le evolutia pe pozitii foarte inalte. In schimb, in mediul universitar acest lucru nu s-a intamplat inca si urmeaza sa se intample natural."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
