♦ Anul viitor probabil se vor monta cel puţin 200 MW în proiecte de energie eoliană, pornind de la comenzile de echipamente deja date, un salt faţă de cei 72 MW de anul acesta ♦ În ciuda potenţialului pe care nimeni nu îl neagă, dezvoltările se fac totuşi cu frâna trasă, schimbările legislative fiind principala problemă.
După un deceniu de îngheţ total al pieţei de energie eoliană, anul acesta România vede primele turbine noi montate, o capacitate de 72 MW în 12 „mori de vânt“, fiecare de 6 MW, o premieră pentru piaţa locală.
„Deşi pare foate puţin că după 10 ani punem 12 turbine, este totuşi o perspectivă. Pare că suntem la o intersecţie, în care există un dram de optimism susţinut de câteva lucruri cum ar fi partea de legislaţie europeană sau aşteptarea licitaţiei de Contracte pentru Diferenţă (CfD). Dar ceea ce ne trebuie este un action plan de la care să nu ne mai abatem“, a spus Liviu Gavrilă, vicepreşedintele RWEA (Romanian Wind Energy Association), organizaţie care reuneşte interesele celor mai mari dezvoltatori locali de proiecte eoliene, dar şi pe cele ale producătorilor de turbine. Gavrilă subliniază că în următorii 5-7 ani România îşi joacă de fapt cărţile din domeniul energiei verzi, timpul foarte scurt cerând de la sine o prioritizare a direcţiilor de dezvoltare.
Dar un lucru este extrem de important. „Prima dată trebuie să ne oprim cu modificările legilstaive. Toată lumea aşteaptă un semn pentru că nimeni nu are nicio vizibilitate după 2025 (anul în care preţul energiei este plafonat). În toate business case-uri pe industria vântului sunt 3 drivere principale: costul de finanţare, care este ridicat în România, cantitatea de energie pe care o poţi produce este incertă şi fiscalitatea. Dacă ne comparăm cu Polonia, deja este un decalaj uriaş. Să nu ne mirăm că vom ajunge să importăm energie verde, dacă lucrurile nu se vor schimba.“
