Uniunea Europeană importă în jur de 30 de milioane de tone de soia, modificată genetic, din Brazilia, Argentina, Canada şi SUA, pe care o transformă în şrot, folosit în producţia de furaje cu care sunt hrănite animalele, iar majoritatea cetăţenilor consumă carne sau alte alimente cu organisme modificate genetic, asupra cărora s-a intervenit pentru creşterea rezistenţei sau creşterea productivităţii, de exemplu. Însă, statele membre UE nu au voie să producă astfel, iar fermierii consideră că este nedrept, mai ales că această cultură are un potenţial ridicat de dezvoltare, iar cererea este în creştere.
„O cultură foarte importantă, care trebuie să crească la nivel de suprafaţă este soia, dar, din nou, România are o problemă, la fel ca alte state UE. Importăm în jur de 30 de milioane de tone de şrot de soia din Brazilia, Argentina, Canada şi SUA, modificat genetic, facem furaje şi hrănim puii, porcii, taurinele, iar carnea o consumăm. De ce noi fermierii din Europa nu avem voie să cultivăm acea soia modificată genetic, care este un furnizor de proteină şi un fertilizant al soiului?“, a afirmat Vasile Lungu, proprietarul grupului de firme Domeniile Lungu, în cadrul conferinţei România irigabilă, un proiect al ZF susţinut de Banca Transilvania, care a avut loc recent la Iaşi.
