Pagina verde. Sandu Stermin, explorator: „Este important să începem popularizarea ştiinţei cu tinerii. Generaţiile actuale, când se gândesc la un explorator, se duc cu mintea departe, în secolele XVI –XVIII, când descopeream continente şi desenam hărţi“

♦ Profesor la Facultatea de biologie şi geologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, unde predă cursuri de anatomie comparată a vertebratelor, etologie, bioetică şi ecologie umană, Sandu Stermin a participat la expediţii în jungla Americii de Sud şi în Siberia, se implică activ în popularizarea ştiinţei şi conservarea naturii şi scrie articole de ştiinţă, potrivit humanitas.ro.

Interesul pentru studierea naturii şi a mediului înconjurător trebuie insuflat copiilor şi tinerilor într-o măsură cât mai mare, astfel încât generaţiile pe care ei le reprezintă să ducă mai departe bogăţia naturală de astăzi, este de părere Sandu Stermin, profesor, biolog şi explorator.

„Este important să începem popularizarea ştiinţei cu tinerii, ca să intrăm într-un ritm cu ei şi să crească cu exerciţiul înţelegerii ştiinţei. Pentru asta, mai mult ca oricând, cred că este nevoie să aducem umanismul mai aproape de ştiinţă, să ne folosim de nesfârşitele resurse ale artei, ale literaturii şi, foarte important, de resursele mediului online“, spune Sandu Stermin.

Profesor la Facultatea de Biologie şi Geologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, unde predă cursuri de anatomie comparată a vertebratelor, etologie, bioetică şi ecologie umană, el a participat la expediţii în jungla Americii de Sud şi în Siberia, se implică activ în popularizarea ştiinţei şi conservarea naturii şi scrie articole de ştiinţă, potrivit humanitas.ro.

„Îndrăznesc să spun că generaţiile actuale, când se gândesc la un explorator, se duc cu mintea departe, în secolele XVI –XVIII, când descopeream continente şi desenam hărţi. Pare, astfel, că a fi explorator înseamnă a trăi într-o anumită perioadă şi a te aventura în lumi necălcate. Pulsul lumii în care trăim astăzi şi verva ei ne fac să credem că nu mai este nimic de descoperit şi că, după apariţia ştiinţei moderne, le cam ştim pe toate. Pe de altă parte, ştim că încă mai există locuri neexplorate în lume (jungla amazoniană, zone din Antarctica, munţi din Himalaya, insule din Pacific, deşerturi din Africa, abisul oceanelor etc.) şi nesfârşite întrebări care aşteaptă un răspuns.“

Indiferent de epocă, este nevoie de exploratori, crede Sandu Stermin, pentru că lumea este în continuă schimbare.

„Trebuie să recunosc, este nevoie de o doză de nebunie, care să îţi anime curajul de a încerca să gândeşti cu mintea ta şi de a risca mult pentru a cunoaşte şi înţelege. Ca să poţi pleca, îţi trebuie un suflet deprins cu exerciţiul renunţării, al pierderii. Fiecare plecare, dincolo de descoperirea unei noi lumi, este şi o renunţare, pentru o vreme sau nu, la lumea din care pleci aşa cum şi întoarcerile sunt renunţări la lumile pe care le-ai explorat. În sensul acesta, în cel mai bun caz, o expediţie înseamnă o singură aventură şi două plecări (de acasă spre lume şi din lume spre acasă).“

O expediţie presupune, de asemenea, răbdare şi organizare, flexibilitate, adaptabilitate şi toleranţă crescută la neprevăzut.

„Uitându-mă în jur, este un interes tot mai mare al generaţiilor actuale pentru călătorii, pentru un anumit tip de călătorie, care implică mult din ce înseamnă o expediţie: experienţă, adrenalină, curaj, descoperire, contact direct cu natura neîmblânzită de dincolo de limitele oraşelor sau ale resorturilor. Văd, printre studenţii cu care lucrez, tot mai multe spirite temerare ce pleacă să descopere lumea, în proiecte prin Insulele Galapagos, America Centrală, Marea Nordului. În fiecare generaţie, cred, există un potenţial de exploratori, de curioşi care vor să cunoasă lumea, să se mire de ea şi să ne-o povestescă şi nouă.“

În România, spune Sandu Stermin, bogăţiile naturale sunt abundente. Pădurile şi peisajele din zone ca Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei, Parcul Naţional Buila-Vânturariţa sau pădurile cu zimbri din Munţii Făgăraş ori Munţii Ţarcu integrează în ele natura pură şi sălbatică. Zonele mlăştinoase, stufărişurile de la Sic până la Delta Dunării, păşunile cu stejari seculari din sudul Transilvaniei şi din alte părţi ale ţării ori cătunele din Munţii Apuseni sunt doar câteva zone care l-au fascinat până acum pe exploratorul Sandu Stermin. Ce urmează?

„Am început, de anul trecut, un proiect îndrăezneţ, în care vreau să explorez relaţia pe care oamenii din triburi şi comunităţi tradiţionale o au cu natura. Felul în care ei trăiesc şi gândesc în mijlocul naturii. Pentru asta am fost două săptămâni în tribul Uapo, unul din cele 15 ale etniei Umutina, din rezervaţia cu acelaşi nume, aflată la întâlnirea pădurii Amazoniene cu Cerrado (savana braziliană) şi mărginită de două râuri. Râul Paraguai, pe care l-am trecut cu pluta ca să ajungem în trib, şi râul Bugre. Îmi doresc, ca în următorii trei-patru ani, să continui proiectul şi să ajung în alte triburi din America de Sud şi Africa.“

Un obiectiv principal al acestui proiect este explorarea planului filosofic, care este cel mai puţin studiat şi reprezintă teritoriul cultural ideal pentru expediţii.

„Este esenţial să înţelegem că popularizarea ştiinţei este parte din ştiinţă. Eu mă străduiesc, atât cât pot, cât îmi permit timpul şi resursele, să mă implic în comunicarea ştiinţei. Recunosc, nu mă simt atât de stăpân pe instrumentele mediului online, mă pricep mai mult la fiinţele care au sânge, şi mai puţin la cele animate de curent electric. Organizez ieşiri în natură cu copiii şi adulţii, scriu, povestesc, ţin ateliere şi conferinţe, proiecte pe care le consider la fel de importante ca cele ce se desfăşoară în mediul digital“, completează Sandu Stermin.