ZF Economia verde. Atelierul LOOMescu din Sibiu valorifică materialele textile în covoare şi obiecte de decor ţesute la război. „Muncim 12 ore pentru a ajunge de la teancul de tricouri la un metru pătrat de covor“

♦ LOOMescu va încheia anul 2023 cu vânzări totale de 7.000-8.000 de euro, preţul fiind de 635 de lei pe metru pătrat de covor ♦ Până acum, investiţiile pe care Cristina Radu le-a făcut în LOOMescu au provenit din surse personale, la care s-a adăugat un grant obţinut prin acceleratorul Black Sea ClimAccelerator.

Cristina Radu, absolventă de Business Administration, a ajuns să pună bazele propriei afaceri la scurt timp după ce şi-a redescoperit pasiu­nea pentru ţeserea covoarelor. Pro­iectul ei poartă numele LOOMescu şi este un atelier de ţesut textile, prin care dă o nouă viaţă materialelor care altfel ar ajunge la gunoi.

„Am pornit de la ţesut covoare fo­losind textile uzate – preluăm în mod special haine care nu mai pot fi purtate din diferite motive şi, prin tehnica pe care o folosim, le prelungim viaţa, astfel încât să evităm utilizarea resur­selor vir­gine. Am diversificat gama de produse între timp, astfel că acum, în afară de covoare, facem şi traverse pentru masă, suporturi pentru ghivece sau pentru farfurii“, a povestit Cristina Radu la emisiunea online ZF Eco­nomia verde.

Numele a fost inspirat de la denu­mirea războiului de ţesut în limba engleză - „loom“ – la care a adăugat sufixul „escu“, de rezonanţă româ­neas­că. Ideea s-a născut la începutul lui 2021, când Cristina şi-a redesco­pe­rit pasiunea pentru ţesut, având toto­dată şi dorinţa de a avea un business.

„Pasiunea pentru ţesut mi-a culti­vat-o bunica mea, care stătea tot timpul în faţa războiului de ţesut. În septembrie 2021, a luat naştere oficial LOOMescu pe hârtie. Atelierul LOOMescu se află într-un sat de lângă Sibiu, la Nucet, dar avem un mic atelier şi în Sibiu.“ Iniţial, Cristina Radu şi-a co­man­dat online un război fix de dimensiune mică, a făcut ordine în dulapuri, a scos hainele uzate ale familiei şi a ţesut din ele primul covor. Apoi a mai ţesut încă unul şi încă unul şi aşa a apărut LOOMescu.

Când a început să povestească prie­tenilor despre ce face, toţi i-au spus că au haine pe care nu le mai poartă, pe care trebuie să le dea şi, iniţial, aşa a făcut rost de materiale. Are, de asemenea, colaborări cu magazine second-hand din Sibiu, de la care preia ceea ce scot săptămânal de la vânzare.

„În principiu, nu îmi doresc să cumpăr materiale, ci să folosesc textile care altfel ar ajunge la gunoi.“

Următorul pas după colectarea materialelor este igienizarea lor, pentru a le putea tăia ulterior în fâşii. După ce firele sunt ţesute, Cristina şi colega ei se ocupă de finisare, apoi piesele sunt din nou spălate şi pregătite pentru a fi livrate.

„Avem nevoie cam de douăsprezece ore de muncă pentru a ajunge de la teancul de tricouri la metrul pătrat de covor.“

Etapa următoare din dezvoltarea LOOMescu este extinderea reţelei de distribuţie. În acest moment, produsele se pot găsi în magazinul ALTRNTV din Bucureşti şi pot fi comandate şi pe site-ul propriu al afacerii.

„Cred că piesele LOOMescu îşi găsesc locul cel mai bine pe rafturile magazinelor care vând produse sustenabile“, spune Cristina Radu.

Ea estimează că LOOMescu va încheia anul 2023 cu vânzări totale de 7.000-8.000 de euro, preţul fiind de 635 de lei pe metru pătrat de covor. Până acum, investiţiile pe care le-a făcut în LOOMescu au provenit din surse personale, la care s-a adăugat un grant obţinut prin acceleratorul Black Sea ClimAccelerator. În total, investiţiile s-au ridicat la circa 10.000 de euro până în acest moment.

„Cred că există un mare potenţial în zona aceasta de reciclare a textilelor, a contat şi asta când am început acest business. Este un proces dificil reciclarea textilelor, pentru că majoritatea sunt realizate din mixuri de materiale.“

Cristina a fost mereu interesată de sustenabilitatea hainelor şi, chiar şi înainte de LOOMescu, era tot mai atentă la ce se întâmplă în acest domeniu, aşa că început să citească despre deşeurile textile produse la nivel mondial şi ritmul galopant în care acestea cresc an de an din cauza industriei fast-fashion.

Cristina Radu ar vrea ca, peste cinci ani, atelierul LOOMescu să fie mai mare, să aibă o echipă de zece ţesători, astfel încât să poată prelua mai multe textile şi să le prelucreze.

„Cred că în doi-trei ani, aş putea să renunţ la job şi să mă ocup doar de LOOMescu“, estimează ea.