Diferenţa dintre planul iniţial al guvernului, care prevedea crearea unor companii care să aibă puterea de a ieşi peste graniţe prin achiziţii, şi ce a mai rămas din el după "sfaturile" FMI este uriaşă. Poate că acesta este cel mai mare eşec al guvernului Boc în sectorul energetic, faptul că în aceşti ani nu a reuşit să reorganizeze piaţa, fiind obligat acum, sub presiunea FMI, să dea din nou startul vânzărilor de active strategice.
Un alt obiectiv asumat al guvernului Boc pentru sectorul energetic a fost realizarea unei strategii pentru acest domeniu care învârte miliarde de euro. Nici acum însă, România nu are un proiect aprobat de strategie energetică. Stimularea dezvoltării unor noi capacităţi de producţie de energie electrică, în special reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă şi hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, a rămas în continuare un plan. La Cernavodă, lucrările ar fi trebuit să înceapă în 2010, dar şi acum statul încearcă să atragă investitori după ce a pierdut patru dintre cele şase companii interesate iniţial de acest proiect.
La Tarniţa-Lăpuşteşti în martie ar trebui selectat investitorul, deşi iniţial s-a anunţat că în februarie 2012 compania de proiect urma să fie înregistrată. Un alt obiectiv era identificarea unui amplasament pentru o nouă centrală nucleară. Şi el a rămas tot pe hârtie. Investiţiile în creşterea depozitelor de înmagazinare a gazelor şi a capacităţii de extracţie se aflau şi ele pe lista de obiective, dar iarna aceasta a dovedit că de fapt investiţiile majore au fost doar parţial realizate, în perioada 2008-2011 atât capacităţile de înmagazinare, cât şi capacitatea de extracţie rămânând aproximativ neschimbate. Un alt proiect major, cablul electric submarin România-Turcia, investiţie de 600 de milioane de euro care ar fi legat piaţa locală de Turcia, o ţară înfometată de energie electrică, trebuia şi el finalizat. Un astfel de proiect este extrem de important pentru România dacă cele două reactoare noi de la Cernavodă se vor realiza, dar mai ales ţinând cont de proiectele eoliene care au invadat Dobrogea.
Valorificarea certificatelor de emisii prin care România ar fi putut încasa între 1,2 şi 2,5 miliarde de euro este un alt obiectiv ratat al acestei guvernări, mai ales în contextul în care el se suprapune peste o nevoie imensă de investiţii în sectorul energetic.
De pe alte parte, au fost şi anumite obiective care au fost îndeplinite. Poate cea mai importantă reuşită este aprobarea cadrului legislativ pentru sprijinirea investiţiilor în domeniul energiei regenerabile, un domeniu în care România este acum una dintre cele mai atractive pieţe la nivel european. Valoarea acestei scheme de sprijin este de peste 10 mld. euro până în 2020.
Pentru prima dată în ultimii 30 de ani România poate să importe gaze şi din altă parte, nu de la furnizorul obişnuit, Rusia. Interconectorul Arad-Szeged a fost pus în funcţiune la sfârşitul lui 2010, acum el asigurând circa 3% din consum. Totodată, au fost concesionate noi perimetre de explorare de hidrocarburi, unele în platoul continental al Mării Negre, companiile deja implicate în lucrări, aşa cum sunt Petrom şi Romgaz, beneficiind de extinderea perioadelor de explorare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
