Regionalizarea şi descentralizarea nu au niciun temei dacă ele nu conduc la eliminarea disparităţilor uriaşe dintre diferite regiuni ale ţării. Cel puţin aşa susţin responsabilii guvernamentali care pregătesc regionalizarea. Dar ce i-a împiedicat până acum pe cei din administraţia centrală sau locală să corecteze aceste dezechilibre sau să încerce să o facă?
Aderarea la Uniunea Europeană nu a contribuit la reducerea diferenţelor de dezvoltare dintre regiuni, dimpotrivă. Fondurile structurale şi de coeziune – care, după cum le spune şi numele, ar trebui să conducă la ridicarea regiunilor mai sărace – nu au fost folosite decât într-un procent infim – 13% -, drept urmare nu se poate spune că ar fi contribuit major la dezvoltarea unora, în vreme ce allţii au fost ocoliţi. Responsabilii guvernamentali care se ocupă de proiectul regionalizării insistă că reorganizarea va conduce la o mai bună absorbţie a fondurilor UE. Dar şi aceste fonduri sunt limitate – cele 20 mld. euro alocaţi României între 2007 şi 2013 nu înseamnă decât 15% din PIB-ul României din 2012, adică în medie 2% din PIB-ul fiecăruia din anii exerciţiului financiar curent.
Ministrul dezvoltării Liviu Dragnea insistă că regionalizarea vizează dezvoltarea echilibrată a regiunilor, iar cetăţenii ar urma să primească servicii de o calitate mai bună.
„Regionalizarea nu reprezintă o necesitate sau un moft, ci este o necesitate pregnantă pentru România“, a susţinut ieri Dragnea la o întâlnire pe tema regionalizării organizată de ambasadele Franţei şi Germaniei, ţări cu tradiţia regionalizării.
La rândul său, premierul Victor Ponta insistă că regionalizarea are ca scop crearea unei administraţii mai eficiente, care înţelege problemele locale şi care să presupună o utilizare mai bună a fondurilor. Avem o incapatitate majoră de a atrage fondurile UE, spunea premierul: „Structurile regionale au fost cele mai eficiente în efectuarea de proiecte şi absorbţia fondurilor europene, mult mai eficientă decât structurile naţionale“. Într-adevăr, Programul Operaţional Regional a atras de la UE 25% din sumele alocate, iar POS Transporturi (gestionat la nivel central) doar 6%. Dar ce a atras POR înseamnă mai puţin de 1 mld. euro, în şase ani de la integrarea în UE. Iar fondurile structurale sunt puţine, 2% din PIB anual şi cu aceşti bani nu reduci diferenţa dintre regiuni, care se adânceşte.
Datele Statisticii şi ale Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) chiar asta spun. În ultimii ani diferenţele s-au adâncit. Dacă în 2005 diferenţa de PIB/ locuitor între cea mai bogată regiune, Bucureşti-Ilfov, şi cea mai sărăcă, Nord-Est (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui), era de de 4.900 euro, în 2012 a ajuns la 10.720 de euro, potrivit datelor CNP. La fel, diferenţa dintre regiunea Bucureşti-Ilfov şi regiunea Centru (Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu) era în 2005 de 3.800 de euro PIB/locuitor şi a ajuns în 2012 la 8.551 euro. Dar Bucureştiul are o situaţie specială.
Diferenţele de ritm se înţeleg mai bine dacă sunt comparate între ele celelalte regiuni. Diferenţa de PIB/locuitor între regiunea Vest (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş) a crescut faţă de regiunea Nord-Est (cea mai săracă regiune) de la 1.734 euro în 2005 la 3.142 euro în 2012.
De asemenea, diferenţa dintre regiunea Vest faţă de regiunea Sud Vest (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea) a crescut de la 1.266 de euro în 2005 la 2.222 euro în 2012, iar cea faţă de regiunea Sud Est (Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea) de la 1.034 de euro în 2005, la 2.003 euro în 2012. Diferenţele PIB/locuitor au crescut şi între cele mai sărace două regiuni, Sud Est şi Nord Est. Sudul era în 2005 în faţa Nordului cu 700 euro/locuitor şi a ajuns în 2008 la 1.169 euro. Doar anii de criză au mai redus puţin din decalaj – ajuns la 1.139 de euro-, dar nu pentru că Nordul a progresat, ci pentru că PIB-ul ambelor regiuni a scăzut cam în acelaşi procent, ceva peste 3% în întreg intervalul 2008-2012.
Dragnea susţine regionalizarea este necesară întrucât, în acest moment, există 7-8 aglomerări urbane dezvoltate, care în loc să aducă prosperitate celor din jur ar fi devenit, spune el, aspiratoare de resurse financiare, umane şi investiţii, iar diferenţele de dezvoltate s-au majorat.
Nu este greu de observat acest lucru. PIB-ul/locuitor al regiunii Muntenia Sud (care cuprinde şi judeţul Argeş) a crescut cu 77% între 2005 şi 2008 şi, fără discuţie, investiţia Renault a jucat un rol important. Dar nici celelalte regiuni nu au stat pe loc. Bucureştiul a avansat cu 117% la capitolul PIB/locuitor, regiunea Vest cu 67%. Regiunile sărace s-au mişcat şi ele – plus 58% regiunea Nord-Est şi 60% regiunea Sud-Est. Dar diferenţa între regiunile bogate şi cele sărace creşte de la an la an. În anii de criză, Bucureştiul a pierdut 9% din PIB/locuitor, iar regiunea Vest 11,8%, faţă de 3,4% regiunea Nord-Est sau 3,2% regiunea Sud-Est. Dar diferenţele au continuat să rămână uriaşe.
Integrarea în UE nu a condus la micşorarea disparităţilor între regiuni, cum credea că se va întâmpla, în urmă cu mai mulţi ani, fostul comisar pentru dezvoltare regională Danuta Hubner. Şi nici nu este clar cum va putea face acest lucru reorganizarea administrativă, atâta vreme cât nu există planuri concrete susţinere directă a regiunilor care se mişcă mai greu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
