„În acelaşi timp expansiunea politică şi economică a Germaniei (...), care considera România şi alte ţări complementare economiei sale bazată pe industrie, a subminat modelul de industrializare al substituirii importurilor. Ca majoritatea celorlalte ţări din Europa de Sud-Est, la sfârşitul perioadei interbelice România era prinsă în capcana subdezvoltării. Perspectivele de dezvoltare erau stânjenite de suprapopularea rurală, productivitatea agricolă scăzută, oportunităţile limitate de dezvoltare pentru industrie şi perspective geopolitice sumbre, în combinaţie cu tensiunile sociale crescânde, prăbuşirea sistemului politic constituţional şi instituţiile corupte“.
Descrie acest fragment realitatea României de azi? De ce nu?
Cu un PIB per capita de 7.000 de euro, la un sfert faţă de media Uniunii Europene, România este, împreună cu Bulgaria, cea mai săracă ţară dintr-un spaţiu care astăzi se confruntă cu mari dileme.
Citatul însă descrie situaţia României la 1940 şi face parte din epilogul cărţii „Marele impas în Europa - Ce poate face România“, de Daniel Dăianu, editura Polirom 2015. Daniel Dăianu, profesor universitar, fost ministru de finanţe şi acum membru al Consiliului de Administraţie al BNR, reuşeşte în epilogul de 30 de pagini al acestei cărţi, scris împreună cu istoricul în economie Bogdan Murgescu, să fotografieze încercarea sisifică a României din ultima sută de ani de a trece de la stadiul de subdezvoltare la cel de economie dezvoltată.
Aceste ultime 30 de pagini ale cărţii, intitulate „Încotro se îndreaptă capitalismul românesc“, sunt probabil unele dintre cele mai bune şi echilibrate scrise vreodată în România despre ceea ce s-a întâmplat în economie în ultimele decenii şi ceea ce avem de făcut în continuare pentru a recupera decalajele.
Cartea „Marele impas...“ adună peste 100 de articole publicate de Daniel Dăianu între 2012 şi 2014 în principal în Ziarul Financiar şi Adevărul, grupate în 4 mari capitole: „Finanţa şi Marea Recesiune“, „Uniunea şi Marea Recesiune“, „România şi Marea Recesiune“ şi „Economia şi Societatea“.
Daniel Dăianu critică financializarea excesivă a economiilor occidentale: „Băncile Centrale au salvat sistemele bancare alături de guverne, care au preluat la datorii publice pierderi ale băncilor comerciale. Criza suprafinancializării economiilor mari nu s-a încheiat şi asanarea va mai dura“ (pagina 49). Sau: „Fără costuri şi pentru creditori/investitori nu se va ieşi la liman. În fond sistemul nu poate fi viabil prin socializarea recurentă a pierderilor şi protejarea mereu a câştigurilor unora. O analiză Bloomberg arată că dacă ar fi reduse cu circa 30% veniturile în industria financiară, s-ar recapitaliza băncile şi alte entităţi (deci nu pe speze publice)“ (pagina 62). De asemenea, este tratată pe larg tensiunea în care au ajuns economiile occidentale după 2008-2009, ca urmare a crizei declanşate dinspre sectorul financiar.
Cartea „Marele impas...“ adună peste 100 de articole publicate de Daniel Dăianu între 2012 şi 2014
Iată că, 75 de ani mai târziu, Europa de Sud-Est este la fel de săracă şi subdezvoltată (şi va fi şi mai lovită dacă Grecia va ieşi eventual din zona euro), iar Germania patronează la fel de dur ca în 1940 concertul european, de data aceasta cu mijloace economice. Sunt articole care merită incluse într-o carte, pentru că invită la reflecţie şi surprind o perioadă frământată a Uniunii Europene, unică în tânăra sa istorie.
Însă această carte ar fi fost mult mai interesantă dacă ar fi pornit de la epilog ca o provocare pentru a găsi soluţii româneşti pentru România. „România se află la o răscruce vitală din istoria ei postcomunistă. Ea dispune de elementele constitutive ale unei economii de piaţă şi a aderat la UE şi NATO. În ciuda progresului economic important pe care l-a realizat în următorul deceniu, ea este încă una dintre cele mai sărace membre ale Uniunii. Actuala criză financiară a provocat un regres economic şi a afectat potenţialul de creştere al României. (...) Toate acestea (criza financiară şi suprafinancializarea din economiile dezvoltate - n.red.) complică misiunea elitelor politice şi intelectuale româneşti de a realiza recuperarea decalajelor în anii care vin“. Într-adevăr, este o răscruce vitală. Iar profesorul Daniel Dăianu, ca iniţiator şi conducător de şcoală de gândire economică în ultimele două decenii, are datoria de a propune şi soluţii, pornind chiar de la epilogul scris la această carte a sa.
„Marele impas în Europa“? De ce nu „Marele (şi veşnicul?) impas pentru România“? De acum urmează să fie redactată lista de acţiuni pentru a-l depăşi.
