"Nu ne putem duce la bănci să le cerem: daţi credite" - iată răspunsul dat de Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) şi şef al CEC Bank, la întrebarea: cum pot fi implicate băncile în finanţarea proiectelor cu fonduri europene în condiţiile în care lipsa cash-flow-ului este unul dintre motivele ratei reduse de absorbţie a fondurilor UE.
Ministrul afacerilor europene Leonard Orban, care are în gestiune şi problema coordonării gestiunii fondurilor UE, le-a cerut ieri băncilor să elaboreze de comun acord cu administraţia măcar un set minim de criterii de eligibilitate şi evaluare a proiectelor similar cu criteriile de analiză financiară utilizate în mediul bancar şi care să poată fi preluate în ghidul solicitanţilor.
Orban ar mai vrea ca băncile să iniţieze produse de creditare exclusive destinate beneficiarilor de proiecte europene, produse de creditare care, spune el, să ţină seama de caracteristicile finanţărilor din fonduri externe nerambursabile şi să fie diferite, aşadar, de produsele de creditare uzuale.
Nu este clar cum ar urma să arate un astfel de produs, însă reprezentanţii băncilor nu au zis nici da, nici nu.
O încercare de a atrage băncile într-un parteneriat pe fonduri UE a mai fost făcută în 2010, însă ea nu s-a concretizat într-o colaborare strânsă. Băncile au admis să elibereze aşa-numita "scrisoare de confort angajantă" care girează beneficiarii în privinţa capacităţilor de finanţare a proiectelor.
Problema ete că această "scrisoare" nu angajează şi banca. Adică solicitantul o poate obţine, poate să meargă înainte cu un proiect european, dar când se întoarce la bancă pentru a obţine creditul, banca să nu i-l dea.
Un număr de bănci sunt implicate acum în finanţări de proiecte dezvoltate cu fonduri nerambursabile, dar fiecare este pe contul şi riscul său.
Preşedintele ARB spune că băncile au fiecare regulile sale de creditare şi de prudenţialitate şi nu a fost optimist că lucrurile vor merge în direcţia dorită de Leonard Orban. Da putem emite un set de criterii de eligibilitate, dar acest lucru va fi extrem de greu de impus băncilor comerciale în întreg sistemul, pentru că fiecare se va plia pe normele proprii de creditare, spune Gheţea. Bancherii nu o spun deschis, dar, de pildă, lasă să se înţeleagă că nu au încredere în garanţiile prezentate de clienţi, de aceea sunt extrem de atenţi când acordă credite pe proiectele europene. În schimb, îşi sfătuiesc clienţii ca înainte de a se implica într-un proiect cu finanţare nerambursabilă, să treacă pe la o bancă în cazul în care are nevoie şi de un împrumut. Acum se întâmplă cam aşa: băncile eliberează aşa-numitele scrisori de confort cu care un client poate să se implice într-un proiect cu fonduri UE. O scrisoare de confort nu reprezintă însă o garanţie, ci o evaluare minimală, iar când clientul se întoarce după credit poate avea surpriza că nu-l obţine. De ce?
Gheţea explică: dacă se întoarce peste un an, s-ar putea ca garanţiile să nu mai fie aceleaşi ca la eliberarea scrisorii de confort. De aceea el susţine că un client trebuie să lucreze îndeaproape cu o bancă.
Reprezentanţii Guvernului spun că nu este totuşi normal ca o scrisoare de confort să nu se transforme într-un credit, dar bancherii ridică din umeri: riscul este al nostru.
Băncile implicate mai mult în creditarea proiectelor cu fonduri UE sunt BCR, Unicredit, CEC şi Banca Transilvania, în vreme ce altele nu au, potrivit lui Gheţea, în strategia lor cofinanţarea unor astfel de proiecte.
Pe de altă parte, Aurel Şaramet, preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, crede că băncile nu se vor implica mai mult în acordarea de credite pe proiectele cu fonduri UE dacă în sistem nu se va găsi o soluţie de reducere a costurilor, mai ales pe partea provizioanelor.
Dincolo de asta nu este clar câte credite s-au dat pentru proiectele cu fonduri UE sau care ar fi necesarul de credite pe care băncile să le acorde pentru ca lucrurile pe programele cu fonduri structurale pentru care UE a alocat 19,6 mld. euro între 2007 şi 2013 să meargă mai bine. Ministrul Orban spune că este vorba de sume foarte mari, de ordinul miliardelor de lei. În orice caz, un lucru este clar. Dacă absorbţia nu se va îmbunătăţi până la finele anului, atunci UE ar putea începe procedura aşa-numită dezangajare. Adică o parte din fondurile necheltuite vor fi retrase. România s-ar putea vedea astfel în situaţia de a pierde miliarde de euro în viitor.
În 2012 România trebuie să cheltuiască 1,42 mld. euro (în cinci ani de la aderare nu a ajuns la această sumă) fonduri structurale, pentru a evita procedura dezangajării fondurilor.
Însă Leonard Orban crede că pericolul nu este anul acesta. Dacă România atrage doar aceşti bani, în 2013 va trebui să atragă în jur de 6 mld. euro pentru a evita, din nou, declanşarea procedurii, iar pericolul va fi mai degrabă în acest an.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
