Practica romaneasca in domeniul preturilor de transfer a evoluat, dar legislatia inca nu precizeaza documentele necesare pentru justificarea preturilor la care sunt realizate tranzactiile intre persoane afiliate, potrivit reprezentantilor firmei de consultanta PricewaterhouseCoopers.
Preturile de transfer se refera la tranzactiile efectuate intre firme membre ale aceluiasi grup sau cu actionari comuni. Prin acest sistem companiile care detin filiale in mai multe tari pot incerca sa transfere profiturile in statele cu fiscalitate mai redusa, pentru a diminua gradul de impozitare.
Legislatia stabileste insa ca aceste operatiuni trebuie sa fie perfectate la preturile pietei, pentru a preveni declararea unor preturi mai reduse decat cele reale. Valoarea de piata reprezinta suma platita in tranzactiile derulate intre parti independente pentru acelasi bun sau serviciu.
"Practica romaneasca cu privire la preturile de transfer a inregistrat evolutii favorabile, in contextul cresterii numarului de audituri, al multiplicarii solicitarilor de clarificare a acestui aspect din partea diferitelor organizatii economice si al organizarii de cursuri de pregatire a inspectorilor fiscali", a afirmat Ionut Simion, tax director la PwC.
Pe de alta parte, prevederile legale din Romania nu specifica documentele solicitate pentru justificarea preturilor in cazul tranzactiilor intre persoanele afiliate, a spus Simion.
Conform prevederilor Codului fiscal, doua companii sunt afiliate daca una dintre ele detine la cealalta minimum 25% din titlurile de participare sau drepturile de vot, sau detine controlul efectiv al acesteia.
Autoritatile fiscale pot reevalua tranzactiile de acest tip, in cazul in care constata ca preturile practicate nu au fost similare celor formate liber in piata. Tranzactiile pot fi reevaluate conform metodei compararii preturilor, metodei cost-plus, metodei pretului de revanzare, metodei marjei nete si metodei impartirii profitului. Pe plan international sunt supuse regulilor pretului de transfer furnizarea de servicii, relatiile de finantare, transferurile de bunuri necorporale, contractele de leasing sau inchiriere, precum si operatiunile derulate cu active corporale.
Legislatia din Romania detaliaza numai primele trei categorii, potrivit reprezentantilor PwC. Oficialii companiei au adaugat ca autoritatile vor elabora un ghid al preturilor de transfer pentru inspectorii fiscali.
"In Romania a crescut interesul autoritatilor si al companiilor cu privire la preturile de transfer. Este de asteptat ca abordarea autoritatilor fiscale in ceea ce priveste verificarea acestor preturi sa devina mai exigenta", a declarat Roxana Popel, tax director la PwC. De asemenea, aderarea la Uniunea Europeana va presupune si adaptarea legislatiei, ceea ce va duce la aplicarea unor reguli mai stricte si in Romania.
"In aplicarea normelor privind preturile de transfer, autoritatile fiscale romane vor lua in considerare si liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare", a mai spus Simion.
Reprezentantii investitorilor straini au facut recent o serie de propuneri legate de reglementarile referitoare la preturile de transfer. Acestia au propus ca autoritatile fiscale sa recunoasca importanta contractelor internationale de alocare a costurilor si sa puna la dispozitie informatii cu privire la preturile cu care se face comparatia, documentatia referitoare la politicile privind preturile de transfer sa fie ceruta numai la solicitarea expresa a autoritatilor fiscale, iar Ministerul Finantelor sa aplice standardele UE si OECD atunci cand evalueaza o cerere pentru o solutie fiscala anticipata referitoare la preturile de transfer.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
