Posibilitatea unei confruntări militare directe între Iran şi Israel a atras din nou atenţia asupra forţelor armate iraniene. La începutul acestei luni, Israelul a atacat o clădire din complexul diplomatic al Iranului din capitala siriană, Damasc, ucigând şapte dintre comandanţii de rang înalt şi personalul militar iranian. Iranul a ameninţat apoi că va riposta, scrie NYT.
De ce este relevantă armata iraniană în acest moment?
După ce Israelul a atacat complexul diplomatic iranian din Damasc, Teheranul a răspuns cu o ameninţare de a răzbuna uciderea personalului său militar. Israelul a declarat că complexul a fost o ţintă legitimă, deoarece era folosit de comandanţii militari.
Oficiali din Statele Unite şi Israel au evaluat că răspunsul Iranului ar fi fost probabil lansat de pe propriul teritoriu.
Asta au făcut iranienii după ce preşedintele Donald J. Trump a ordonat uciderea generalului-maior Qassim Suleimani în 2020, lansând rachete balistice asupra a două baze militare americane din Irak şi rănind peste 100 de soldaţi americani.
Oficialii israelieni au declarat că vor răspunde la orice atac al Iranului cu un contraatac, ceea ce ar putea provoca mai multe represalii din partea Iranului şi, eventual, s-ar putea extinde într-un război regional mai amplu. Există chiar şi o şansă ca un astfel de conflict să antreneze Statele Unite, deşi Washingtonul a precizat că nu a avut nimic de-a face cu atacul de la Damasc.
În timp ce se aşteaptă ca Iranul să organizeze în câteva zile un atac împotriva Israelului, oficiali americani şi iranieni au declarat vineri că nu se aşteaptă ca Statele Unite sau forţele sale militare să fie vizate.
În orice caz, preşedintele Biden a promis un sprijin "de fier" pentru Israel în cazul unui atac iranian.
Analiştii spun că adversarii Iranului, în primul rând Statele Unite şi Israelul, au evitat timp de decenii loviturile militare directe asupra Iranului, nedorind să se încurce cu aparatul militar complex al Teheranului. În schimb, Israelul şi Iranul au fost angajaţi într-un lung război din umbră prin intermediul atacurilor aeriene, maritime, terestre şi cibernetice, iar Israelul a vizat în secret instalaţii militare şi nucleare din interiorul Iranului şi a ucis comandanţi şi oameni de ştiinţă.
"Există un motiv pentru care Iranul nu a fost lovit", a declarat Afshon Ostovar, profesor asociat de afaceri de securitate naţională la Naval Postgraduate School şi expert în armata iraniană. "Nu este vorba de faptul că adversarii Iranului se tem de Iran. Ci faptul că ei îşi dau seama că orice război împotriva Iranului este un război foarte serios".
Ce fel de ameninţare militară reprezintă Iranul?
Forţele armate iraniene sunt printre cele mai mari din Orientul Mijlociu, cu cel puţin 580.000 de persoane în serviciul activ şi aproximativ 200.000 de rezervişti instruiţi, împărţiţi între armata tradiţională şi Corpul Gărzilor Revoluţionare Islamice, potrivit unei evaluări anuale realizate anul trecut de Institutul Internaţional pentru Studii Strategice.
Armata şi Gărzile au fiecare forţe terestre, aeriene şi navale separate şi active, iar Gărzile sunt responsabile de securitatea frontierelor Iranului. Statul Major General al Forţelor Armate coordonează ramurile şi stabileşte strategia generală.
Gărzile operează, de asemenea, Forţa Quds, o unitate de elită însărcinată cu înarmarea, instruirea şi sprijinirea reţelei de miliţii proxy din Orientul Mijlociu, cunoscută sub numele de "axa rezistenţei". Aceste miliţii includ Hezbollah în Liban, Houthis în Yemen, miliţiile din Siria şi Irak şi Hamas şi Jihadul Islamic Palestinian în Gaza.
Comandantul suprem al forţelor armate iraniene este liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, care are ultimul cuvânt în ceea ce priveşte toate deciziile majore.
Deşi miliţiile proxy nu sunt considerate ca făcând parte din forţele armate ale Iranului, analiştii spun că acestea sunt considerate o forţă regională aliată - pregătite de luptă, puternic înarmate şi loiale din punct de vedere ideologic - şi ar putea veni în ajutorul Iranului în cazul în care acesta ar fi atacat.
"Nivelul de sprijin şi tipurile de sisteme pe care Iranul le-a oferit actorilor nestatali este cu adevărat fără precedent în ceea ce priveşte dronele, rachetele balistice şi rachetele de croazieră", a declarat Fabian Hinz, expert în armata iraniană la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice din Berlin. "Acestea ar putea fi considerate ca făcând parte din capacitatea militară a Iranului, în special a Hezbollah, care are cea mai apropiată relaţie strategică cu Iranul".
