"Ar putea avea loc o consolidare, fie din motive care să ţină de strategia băncilormamă sau din motive care ţin de performanţa locală, cum ar fi o cotă de piaţă redusă sau o profitabilitate nesatisfăcătoare. De asemenea, sunt bănci pe piaţa locală care au în continuare o strategie de creştere prin achiziţii. Unele bănci probabil se vor concentra pe anumite nişe de piaţă (cum ar fi private banking, IMM-uri, profesii liberale, carduri etc.). Ca şi alte organizaţii, băncile trebuie să îşi justifice existenţa din punct de vedere economic, să genereze business, să aibă clienţi etc. Dacă nu îşi găsesc clienţi, ce să facă? Stau un an, doi, trei şi după aceea trebuie să se hotărască ce fac.Cred că a venit timpul să ia o decizie", a declarat Toader pentru ZF.
În ceea ce priveşte intenţia anunţată a anumitor bănci de a părăsi România, şeful KPMG consideră că "nu trebuie să o luăm personal". "În ultima perioadă, mai multe companii au decis să iasă din România (vezi Nokia, Tnuva, unele bănci etc). Decizia lor are la bază raţio namente ce ţin de strategia globală a firmelor-mamă. Nu cred că trebuie să o luăm personal, companiile globale nu funcţionează pe bază de emoţii sau ataşa mente personale. Acestea sunt regulile jocului cu care trebuie să ne obişnuim. Dacă vom şti să le atragem, poate vor veni alte companii care să le ia locul. Important este să fim cât mai competitivi din punct de vedere economic." Unele bănci nu au mai raportat, în ultima perioadă, rezultate pozitive, iar pierderile acestora sau profiturile marginale ale altor instituţii de credit nu sunt de natură să mulţumească acţionarii sau pieţele financiare.
Portofoliile de credite au continuat anul trecut să se afle sub presiune, iar o parte importantă din profiturile operaţionale a mers în provizioane. În condiţiile continuării creşterii creditelor neperformante sistemul bancar a rămas pe pierdere şi în 2011, pentru al doilea an consecutiv, după cum au estimat reprezentanţi ai BNR.
Eficienţa în sectorul bancar
Bancherii au amintit frecvent eforturile realizate pentru scăderea costurilor, dar la trei ani de la începutul crizei reţelele de unităţi şi numărul de angajaţi au scăzut foarte puţin faţă de vârfurile atinse în 2008, în timp ce vânzările lunare de credite lâncezesc. În luna septembrie 2011, numărul de unităţi teritoriale a coborât cu doar 7%, la 6.071, iar numărul salariaţilor a coborât la 66.519, conform datelor BNR.
În opinia lui Toader, băncile "mai au lucruri de făcut" şi este evident că "trebuie să devină mai eficiente".
"Rămân multe lucruri pe care băncile trebuie să le facă. În general, nu este normal ca un client să suporte ineficienţele dintr-un anumit sector - fie că vorbim de bănci, fie că vorbim de sectorul public sau de orice alt sector economic.Evident că băncile trebuie să îşi continue eforturile pentru a deveni mai eficiente." Bancherii au invocat necesitatea menţinerii reţelei extinse de sucursale în ţară, a potenţialului de dezvoltare, pentru momentul când piaţa îşi va reveni. Totodată, reţeaua extinsă din teritoriu ar fi necesară pentru a atrage un volum mai mare de depozite din piaţa locală.
Toader a amintit că există multiple posibilităţi de atragere a economiilor, alternative ale reţelelor tradiţionale de sucursale, Internet banking-ul fiind o soluţie încă neexploatată la potenţialul real, iar mobile banking-ul este aproape inexistent.
"Poate că băncile ar putea să se inspire din ceea ce fac jucătorii din alte industrii - cum ar fi cele care folosesc o forţă mobilă de distribuţie şi care au acces inclusiv în zona rurală - două exemple fiind societăţile din domeniul asigurărilor sau retail. Sunt lucruri care sunt acum tabu, dar care totuşi cred că ar trebui să fie puse din nou pe masă. În condiţiile în care sistemele electronice de transmitere a datelor şi de telecomunicaţii sunt din ce în ce mai performante şi mai accesibile, o reţea teritorială extinsă nu se mai justifică. Dacă sunt zece bănci în aceeaşi locaţie oricum nu atrag mai multe depozite. În care bancă să intre omul mai întâi?."
Ce se va întâmpla cu creditarea?
Pe de altă parte, chiar dacă băncile devin foarte eficiente şi îşi reduc costurile administrative, nu înseamnă că va exista un reviriment în activitatea de creditare, în opinia şefului KPMG.
"Este nevoie de două persoane pentru a dansa. Pe de o parte sunt băncile, care asigură accesul la finanţare, dar pe de altă parte trebuie să existe clienţi care să vină să solicite credite.
Or, luând exemplul clienţilor corporate, dacă nu au încredere în economie, de ce ar veni să solicite un credit de investiţii? De ce să investească în capacităţi de producţie noi? Pe de altă parte, în sfera retail, dacă oamenii nu ştiu ce se întâmplă cu viaţa lor, cu jobul lor, nu sunt dispuşi să se îndatoreze. Sunt multe persoane care au contractat credite în perioada în care preţurile proprietăţilor erau foarte mari sau care au luat credite negarantate şi care trebuie, în primul rând, să ramburseze acele credite, înainte de a solicita altele." Referindu-se la modul în care a fost realizată restructurarea creditelor cu probleme şi la faptul că băncile întâmpină probleme la din ce în ce mai multe împrumuturi restructurate, Toader a amintit că obiectivul principal al băncilor nu este de a vinde casele oamenilor.
"Dacă nu s-a făcut restructurarea temeinic, poate fi din cauză ca bancherii nu şi-au cunoscut clienţii suficient de bine sau clienţii nu au prezentat informaţii suficiente şi corecte. De aceea, se spune că este foarte bine să îţi cunoşti clienţii şi să faci o analiză: poate clientul să îşi ramburseze creditul? Când? Cum? Cum îl ajuţi în acest sens? Situaţia ideală ar fi când clienţii sunt suficient de cooperanţi, iar băncile au suficientă experienţă şi cunoştinte despre client pentru a găsi împreună o soluţie de a rambursa creditul fără a afecta în mod iremediabil afacerea lor. Când nu se reuşeşte o astfel de recuperare pe cale amiabilă, nu rămâne decât să te uiţi la garanţie, pentru că o altă modalitate să îţi recuperezi creditul este prin execuţia garanţiei.În acest caz, întrebarea este legată de valoarea reală a acelei garanţii. Neexistând o piaţă activă, multe dintre evaluări se bazează pe modele prevăzute de standardele de evaluare, dar fără să fie validate de piaţă - or, cea mai bună validare este de fapt piaţa." În ceea ce priveşte noile reguli care se conturează la nivel internaţional în privinţa sectorului bancar, Toader spune că două principii ar trebui să domine: "echilibrul" şi "prudenţa" .
Cum vor atrage băncile mai mult capital?
Având în vedere noul prag minim de adecvare a capitalului solicitat de Autoritatea Bancară Europeană (EBA) - 9% până la data de 30 iunie 2012 -, optimizarea solvabilităţii devine prioritatea numărul unu pentru multe instituţii de credit europene, inclusiv dintre cele care activează în România, în opinia lui Toader.
"Activitatea unor bănci locale care sunt subsidiare ale unor bănci europene ar putea fi influenţată de noile cerinţe de capital la nivel european. Sunt mai multe modalităţi prin care băncile pot să îşi îmbunătăţească solvabilitatea." La nivel conceptual, solvabilitatea unei instituţii de credit pune în echivalenţă "cererea" şi "oferta" de capital. Cererea de capital este dată de cerinţele minime de capital stabilite de autoritatea de reglementare, în timp ce oferta de capital este reprezentată de fondurile proprii ale instituţiei.
Orice alternativă menită să îmbunătăţească solvabilitatea trebuie luată în considerare de către bănci.
Printre măsurile care pot fi luate de bănci, Toader a amintit vânzarea de portofolii de active performante şi/sau neperformante, cu impact în scăderea cerinţelor de capital şi efect pozitiv în fondurile proprii prin câştigurile potenţiale realizate în urma vânzării.
Vânzarea de active/ linii de afaceri noncore (neimportante din punct de vedere strategic pentru instituţie), renunţarea la dividende (pentru instituţiile ce înregistrează profit) şi creşterea împrumuturilor subordonate (sursa de capital condiţionată de îndeplinirea unor condiţii prealabile şi limitată ca nivel total) sunt alternative pentru ca băncile să-şi îmbunătăţească rezultatele.
O altă soluţie este restructurarea creditelor neperformante, în vederea asigurării unei însănătoşiri pe termen mediu - lung, impactul fiind însă amânat la nivelul solvabilităţii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
