Verdictul în cazul devalizării Carom: prea târziu pentru a mai salva ceva

10 iun 2015 Autor: Radu Bostan

Valentin Ionescu, ministru al privatizării între 1997 şi 1998: Din 1990 toată gândirea a fost extragerea unor rente, nu a urmărit nimeni privatizarea. Majoritatea întreprinderilor româneşti erau deja falimentate în 1996.

Verdictul final în cazul devalizării Carom Oneşti este cel mult o victorie morală pentru publicul care a asistat la desfiinţarea industriei româneşti începând cu anii 1990 şi vine prea târziu pentru a mai schimba ceva în soarta producătorului de cauciuc, care a falimentat nu o dată, ci de două ori într-un singur deceniu.

Cei 60 de ani de închisoare îm­păr­ţiţi inculpaţilor de instanţă şi cei peste 320 milioane de lei care ar trebui confiscaţi de la condamnaţi reprezintă întreaga reparaţie cuvenită pentru ruinarea platformei petrochimice din Oneşti şi depopularea unuia dintre foştii poli industriali ai estului ţării.

Oamenii de afaceri Ovidiu Tender şi Marian Iancu, care au cumpărat Carom în 2003, au primit 12 şi, respectiv, 14 ani de închisoare pentru constituirea unui grup infracţional organizat şi spălare de bani, fiind acuzaţi că au prejudiciat compania cu 1.400 miliarde de lei vechi (la nivelul anului 2003). „Sancţionarea legală a celor doi (Marian Iancu şi Ovidiu Tender - n. red.) nu rezolvă nimic. Faptul că după atâţia ani s-a ajuns la finalul unui proces penal, pentru această rafinărie nu mai înseamnă absolut nimic“, spune Valentin Ionescu, consultant în domeniul restructurării şi fost ministru al privatizării în anii 1997-1998.

Marian Iancu este deja în închisoare, fiind condamnat în dosarul devalizării RAFO. Deşi preluată ulterior de un investitor rus care s-a declarat gata să repornească activitatea, RAFO este închisă din 2008 şi la un pas de lichidarea fizică, fără perspective pozitive.

Producătorul de utilaj chimic UTON este în faliment, iar termocentrala Borzeşti este pe drumul spre casare.

După falimentul din 2005, când se afla în proprietatea lui Tender, Carom a fost cumpărată de o companie austriacă, dar a intrat la scurt timp din nou în faliment. Doar combinatul chimic Chimcomplex Borzeşti (CHOB), controlat în prezent de Ştefan Vuza, a rămas în picioare şi pe profit.

Valentin Ionescu spune că, încă de la începutul anilor 1990, agenţiile însărcinate cu privatizarea companiilor de stat urmă­reau mai degrabă compromiterea procesului, fiind sub influenţa unor persoane interesate de „căpuşare“.

„Din 1990 toată gândirea a fost extragerea unor rente, nu a urmărit nimeni privatizarea. Majoritatea întreprinderilor româneşti erau deja falimentate în 1996.“

Curtea de Apel Bucureşti a împărţit celor şapte inculpaţi din dosarul Carom pedepse de aproape 60 de ani de închisoare cu executare, după un proces care a început în 2006 şi s-a încheiat cu doar o zi înainte de prescrierea faptelor. Din cazul Carom a izvorât un altul, Alina Bica, procurorul care a întocmit rechizitoriul în 2006, fiind acuzată că l-ar fi ajutat pe Ovidiu Tender să evite pedeapsa cu executare. Tender însuşi a formulat un denunţ împotriva Alinei Bica, susţinând că i-a dat mită sub formă de acţiuni, în schimbul unei soluţii favorabile în cazul Carom.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.06.2015

 
Cuvinte cheie:
carom
, verdict
, devalizare
, producator
, cauciuc
, industrie
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide