Nu auzise foarte multă lume de ei.Fondatorii Casei de Insolvenţă Transilvania nu aveau nici 30 de aniîn 2008, când criza a început să secere firmele româneşti. ArinStănescu, cel care a lichidat la sfârşitul anilor '90 grupulbăncilor falimentare, era un personaj şi în 2008, dar criza a fostcea care l-a readus cu adevărat în lumina reflectoarelor şi peprima pagină a ziarelor. Ei fac parte din grupul care administreazăastăzi insolvenţele şi falimentele din România. Şi nu suntpuţine.
"Am încercat să leexplicăm creditorilor că pot fi salvate business-uri româneşti şibranduri locale. <Să nu ucidem vaca>.Să-i punem pe calea cea bună şi să nuterminăm tot mediul de afaceri. Să lucrăm la mentalitate şi săvedem ce spune legea referitor la reorganizare. Dacă toţi teexecută...", explică Radu Lotrean, unul dintre partenerii fondatoride la Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR), principala misiune pecare a avut-o firma pe care o conduce în ultimii doiani.
Lotrean are 31 deani. Cu actualul său partener, Andrei Cionca, 32 de ani, este bunprieten încă din perioada în care studiau Dreptul la Cluj. S-au totmutat prin ţară de-a lungul anilor, după dosare de lichidare şireorganizare, dar după venirea crizei au intuit că această piaţăare cele mai mari perspective de creştere tot înBucureşti.
Astfel au ajuns săpreia spre reorganizare firme cu afaceri de zeci de milioane deeuro şi acoperire naţională, precum Leonardo, Flanco sau Diverta,pe care au încercat să le repună pe picioare pentru a "nu ucidevaca".
"Andrei a făcut oanaliză din care a reieşit că 30% dincreditele pentrucompanii sunt date în ţară şi 70% în Bucureşti. Ne-am dat seamaatunci că aici este piaţa. Am zis iniţial că brandul "Casa deInsolvenţă Transilvania" ne poate încurca, deoarece lăsa impresiacă acoperim doar o anumită regiune. Dar nu mai aveam ce face, aşacă am mers înainte cu acelaşi nume", spuneLotrean.
Au deschis, astfel,anul trecut, biroul din Capitală, Lotrean şi Cionca s-au mutat înoraş, iar sucursala din Bucureşti ar urma să genereze în acest anjumătate din venituri, estimate la 4,5-5 milioane de euro, înfuncţie de valoarea dosarelor de lichidare sau reorganizare carevor fi închise.
CITR are biroul încomplexul Phoenicia Business Center, aşezat "strategic", în spateleBulevardului Unirii şi în apropierea Tribunalului Bucureşti,instanţă la care se judecă cele mai multe dosare de insolvenţă. Peholurile clădirii de birouri însă te poţi întâlni şi cureprezentanţii firmei RVA Insolvency, un alt jucător semnificativde pe această piaţă, coordonat de către Arin Stănescu, probabil celmai experimentat lichidator din România.
Stănescu este şipreşedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă dinRomânia şi coordonator al firmei de avocatură Stănescu MiloşDumitru & Asociaţii (SMDA), care lucrează în strânsă legăturăcu RVA.
Stănescu are acum 60de ani şi gestionează atât falimente mai vechi, precum RulmentulBraşov sau Republica, cât şi firme lovite de criza actuală, precumproducătorul de mezeluri Medeus sau ansamblul de locuinţe BlueTower din Colentina.
La fel ca ei, înprocesul de reorganizare al firmelor cu dificultăţi financiare unrol important îl au şi divizii ale unor grupuri de consultanţăprecum PricewaterhouseCoopers sau BDO, dar şi jucătoriindependenţi, precum casele Piperea & Asociaţii sau Deleanu& Asociaţii.
"Am începutactivitatea în 1997, primul dosar în care am fost numitadministrator judiciar a fost la Bere Băuturi Chitila. Firma aintrat însă în faliment. Era o fabrică de bere care nu aveafabrică. Era prevăzută pentru o producţie de un milion dehectolitri, dar nu a mai fost realizată", îşi aminteşte acumStănescu.
Ulterior, Stănescu afost desemnat administrator judiciar şi apoi lichidator al băncilorDacia Felix, Bankcoop, Banca Albina şi Banca Internaţională aReligiilor. De ce au căzut atunci băncile, iar acum, deşi s-auclătinat, au rămas în picioare?
"În criza dinsistemul bancar am început cu Dacia Felix în 1999, unde am fostnumit administrator judiciar. Sistemul bancar era la începuturi şimajoritatea băncilor care au căzut erau cu capital românesc.Principalul motiv pentru care au căzut a fost devalizarea de cătrepropriile conduceri şi lipsa personalului calificat. Acumsupravegherea BNR este foarte strictă, iar fraudele reprezintăcazuri izolate, care se întâmplă peste tot în lume. Aţi văzut ces-a întâmplat şi la Societe Generale", explică Stănescu,referindu-se la cazul traderului Jérôme Kerviel, care a fraudatbanca franceză cu câteva miliarde de euro.
Repetareascenariului de acum zece ani ar avea efecte catastrofale, încondiţiile în care depozitele populaţiei au ajuns la circa 36 demiliarde de euro.
"Când au căzut băncile respectivecapitalul privat era în formare, astfel că au suferit puţine firme.România a fost într-o situaţie foarte grea, cu inflaţii galopanteşi creşteri negative. După 2000 a început însă să se stabilizeze",îşi aminteşte avocatul care explică principala diferenţă faţă deacea perioadă de criză.
"Acum am fostangrenaţi într-o criză globală, nefiind pregătiţi pentru aşa ceva.Gripa atacă multe organisme, dar unii chiar mor de ea. Noi amintrat în recesiune şi nu mai scăpăm de ea. Poate anul acesta.Unele motoare au început să funcţioneze de anul trecut, cum ar fiexporturile şi tot ce este pe orizontală, industria, în specialmultinaţionalele, precum Dacia, care este un stindard", explicăavocatul.
Care este rolulpracticienilor în insolvenţă pentru scoaterea economiei la liman şide ce au ajuns firmele româneşti într-o situaţie atât dedificilă?
"Am arătat căreorganizarea funcţionează. Atunci când firmele ajung să aibădificultăţi financiare încep să piardă mai mult timp în negocierilecu creditorii decât le mai rămâne să se ocupe de afacerile lor.Plătim lipsa de performanţă - managerii noştri <de dupăploaie> , cum îi spunem fenomenului", explicăLotrean.
Cineva se poateîntreba cum pot nişte avocaţi tineri să vadă care mecanisme nufuncţionează analizând contabilitatea firmelor şi cum reuşesc săacopere domenii variate din economie, de la producţie la comerţ şiimobiliare. Firmele de insolvenţă au atras alături de ei parteneri.Casa de Insolvenţă Transilvania a încheiat anul trecut o alianţă cufirma de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen(NNDKP), unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţă, în timp cepentru administrarea City Mall a fost încheiat un parteneriat cufirma de consultanţă imobiliară ColdwellBanker.
Pe de altă parte, înunele cazuri este nevoie de o schimbare de management în cadrulcompaniilor intrate în insolvenţă pentru a putea schimba mersulfirmei.
"La Aversa am fostnevoiţi să ridicăm dreptul de administrare, astfel că am ajuns săconducem noi, dar cu directori specializaţi. Eu consider că încazul reorganizării ar trebui ca acţionarii să se gândească primiila un nou management. Administratorul judiciar trebuie să aibă oviziune despre felul cum se poate derula programul de reorganizarerespectând regulile", explică Stănescu.
Creşterea niveluluide activitate a tras după sine şi extinderea echipelor. CITR aajuns să numere 70 de angajaţi, dintre care 20 de practicieni îninsolvenţă, în timp ce la RVA lucrează 30 de oameni, susţinuţi deechipa de 13 avocaţi de la SMDA.
Această extindere adus totodată şi la o majorare a veniturilorfirmelor?
"Cel mai bun anfinanciar pentru noi a fost 2007, când am vândut platformaTractorul (tranzacţie de peste 70 de milioane de euro - n.red.).Banii însă i-am investit în continuare în dezvoltarea firmei",explică Lotrean. Un alt onorariu important a fost încasat şi anultrecut, când CITR a vândut, cu circa 30 de milioane de euro, mallulTiago din Oradea unei firme controlate de omul de afaceri GabrielPopoviciu.
În acest gen detranzacţii, lichidatorul poate încasa un comision chiar şi de 10%,ceea ce înseamnă venituri de ordinul milioanelor de euro."Onorariile din lichidare sunt cuprinse între 8 şi 12%. Băncilesunt însă în actuala perioadă mult mai implicate. Au scăzutonorariile de succes deoarece dau din banii lor. Jumătate din bănciau deja departamente de recuperare de creanţe bune", explicăLotrean.
Pe de altă parte,cei de la RVA au fost mai puţin norocoşi în ultima perioadă, deşiofertele de preţ au devenit mai realiste.
"Să vinzi ceva înRomânia este un lucru greu de realizat acum, în condiţiile în caremajoritatea garanţiilor sunt imobiliare - terenuri şi construcţii.Interesul investitorilor este în continuare scăzut, deşi s-amicşorat diferenţa între între aşteptările de preţ. Fondurilespecializate sunt încă la 20-25%, în timp ce noi, lichidatorii, nucoborâm sub 50-55%, rareori la 40%, faţă de valorile văzute debănci în 2008", spune Stănescu.
În consecinţă,sumele încasate de firmă sunt mai mici, dar ar putea creşte înacest an, pe măsură ce preţurile vor deveni suficient de atractivepentru investitori.
"Este un blocajfoarte mare care ne afectează şi pe noi pentru că încasăm baniatunci când vindem. Şi nu am mai vândut în ultima perioadă cevaspectaculos, o societate întreagă, ci doar bucăţi de 1, 2, 3milioane de euro. Nu mare brânză. Anul acesta poate ne vom întâlnicu aşteptările investitorilor undeva între 30 şi 40% faţă devalorile iniţiale", afirmă Stănescu.
Lichidările tindînsă să nu mai fie singura sursă de câştig. După reorganizările dela Leonardo şi Flanco realizate de CITR, în următoarea perioadă arurma ca RVA să închidă un dosar de reorganizare la Nuclearmontaj.Şi însănătoşirea unei firme constituie o sursă bună de venit pentrucasele de insolvenţă, putând deveni la fel de profitabilă ca şilichidările.
"Făceam reorganizărişi înainte de criză. Tot timpul aveam câte două-trei proiecte, dar10% erau reorganizări şi 90% erau falimente. Acum raportul este de50-50, deoarece cam 90% din ce a intrat anul trecut au fostreorganizări", arată Lotrean.
Câţi bani poţi fiobţinuţi din reorganizare?
"Onorariile dinreorganizare sunt stabilite în urma negocierii cu creditorul. Suntşi onorarii de succes care depind de distribuirea banilor cătrecreditori şi se calculează ca procente cuprinse între 1 şi 7%.Acesta este succesul. Pe de altă parte, încercăm ca dezvoltarea şiîntreţinerea firmei să le acoperim din onorariile lunare", afirmăLotrean, care spune totodată că activitatea firmelor este atât deimprevizibilă încât au fost cazuri în care a venit el personal cubani de acasă pentru a susţine activitatea curentă a firmelor îninsolvenţă: "Am ajuns să credităm şi noi firme din portofelulpersonal".
În ciuda acestuifapt, firma a înregistrat anul trecut venituri de circa 4,5milioane de euro, echivalentul unei case de avocatură de businesscu 40 de avocaţi. Pentru acest an, vânzarea proiectului City Malldin Bucureşti ar putea de asemenea aduce un comision de câtevamilioane de euro.
Stănescu se aratăînsă mai nemulţumit de evoluţia cifrei de afaceri, deşi a colaboratcu Casa de Insolvenţă Transilvania la restructurarea grupuluiFlanco-Flamingo şi găsirea unuiinvestitor:
"Încă nu simţim ocreştere substanţială a veniturilor. Vom simţi când vom reuşifinalizarea planurilor de reorganizare şi vom distribui sume cătrecreditori. Au fost câteva succese. La Flanco-Flamingo, unde amcolaborat cu Casa de Insolvenţă Transilvania, am făcut un planreuşit. A fost o lucrare frumoasă".
Dar cum reuşesccasele de insolvenţă să colaboreze în dosare de zeci de milioane deeuro, ştiut fiind faptul că avocaţii de afaceri sunt de regulăorgolioşi?
"Suntem obligaţicâteodată să colaborăm. Nu poate fi acelaşi administrator la firmecare au datorii reciproce. Colaborăm şi la restructurarea celui maimare producător de vagoane de marfă din Europa. Noi lucrăm laRomvag, Solv Insolv la Meva şi Casa de Insolvenţă Transilvania laAstra. Sunt structuri de credite foarte complexe, dar noi credem căgrupul se va salva", explică Stănescu.
Avocatul vorbeşte degrupul International Railway Station, compus din Astra VagoaneArad, Meva Turnu Severin si Romvag Caracal, controlat de omul deafaceri Cristian Burci .Ce se întâmplă însăcând ajungi să reorganizezi firme care colaborează, cum este cazulretailerilor şi proprietarilor de centre comerciale? Spre exemplu,lanţul de librării Diverta, aflat în insolvenţă, are magazin şi înCity Mall, proiect aflat în faliment, dar care trebuie menţinut laun nivel acceptabil al veniturilor pentru a obţine un preţ mai bunîn urmă vânzării. "Unuia îi zic să îşi plătească chiria. Celuilaltîi spun să o scadă. Trebuie să îi tratezi nepreferenţial, că altfelîţi distruge: credibilitatea", explicăLotrean.
Ca în orice afacerede servicii însă, cea mai dificilă misiune este aceea de a găsioamenii potriviţi pentru a face faţă unui volum de dosare încreştere.
"Am luat oameni. Celmai greu lucru este să găseşti oameni valoroşi care să poată luarapid dosare. Marele avantaj este că avem şi casa de avocatură careoferă un suport extraordinar. Mulţi dintre avocaţi sunt şipracticieni în insolvenţă", explicăStănescu.
Avocatul crede căsituaţia economică din România va oferi practicienilor săi dosaresuficiente şi în următorii ani. "Numărul de dosare va fi destul demare şi în 2011. Termenele sunt foarte lungi. La TribunalulBucureşti sunt cazuri de la sfârşitul lui 2010 pentru care au fostdate termene pentru 2012. Tot ce s-a depus în a doua jumătate din2010 intră pe instanţă în 2011. Iar cererea a fost enormă", aratăStănescu.
Cu alte cuvinte,casele de insolvenţă vor avea în continuare de lucru şi restulfirmelor vor avea bătăi de cap. De ce depinde salvarea lor? Câtcontează consultanţii?
"Într-o proporţiecovârşitoare nu poţi vorbi de reorganizare fără <freshmoney>", conchide Stănescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
