Ceimai mari cinci exportatori de cereale din România au fost în 2010Alfred Toepfer International (Olanda), Cargill Agricultură (SUA),Glencore (Elveţia), Bunge (SUA) şi Nidera (Olanda), potrivitdatelor Asociaţiei Române a Comercianţilor de ProduseAgricole.
Din totalul ex porturilor de cereale dinRomânia 90% sunt realizate doar demultinaţionale.
"În volum, creşterea exporturilor a fost mică,de la 4,3 milioane de tone la 4,4 milioane de tone, însă în valoares-a depăşit 800 de milioane de euro în 2010 faţă de circa 600 demilioane de euro în 2009, datorită creşterii preţurilor pe pieţeleinternaţionale cu până la 90%", a spus Victor Beznea, preşedinteleAsociaţiei Comercianţilor de ProduseAgricole.
Exportul de cereale a ajuns să reprezintepeste 2% din totalul exporturilor, estimate la 36 mld. euro în 2010de Asociaţia Naţională a Exportatorilor şi Importatorilor dinRomânia (ANEIR).
Dacă nume precum Dacia sau Nokia au apărutfrecvent în statisticile de export din ultimii ani - cele douăcompanii fiind motoare de creştere pe acest segment - Cargill sauAlfred Toepfer continuă să "joace discret", deşi se numără printrecei mai mari exportatori de bunuri de consum din România, potrivitdatelor ANEIR.
Contactaţi de Ziarul Financiar pentru dateprivind valoarea exporturilor, ţările de destinaţie şi produseleexportate, reprezentanţii Alfred Toepfer au spus că informaţiilesunt confidenţiale, iar cei ai Cargill şi Glencore nu au răspunssolicitărilor ZF. În topul celor mai mari exportatori apare şicompania Bunge, cel mai mare jucător pe piaţa uleiului vegetal.Întrebaţi de ZF care este ponderea vânzărilor de cereale în cifrade afaceri de peste 260 de milioane de euro, reprezentanţii Bungeau spus că deocamdată nu pot furniza acesteinformaţii.
Alfred Toepfer International a avut afaceri de299 mil.euro în 2009 şi 132 de angajaţi. Pe poziţia secundă se aflăCargill Agricultură cu 225 milioane de euro în 2009 şi 160 deangajaţi, urmată de Glencore, cu un business de 55 de milioane deeuro şi cu doar 14 angajaţi. Astfel, aceste companii sunt printrecele mai productive din România, cu o cifră de afaceri per angajatde peste 1 milion de euro pe an, mai mult decât Orange sauVodafone. Compania Bunge, cu 284 de angajaţi, situată pe poziţia apatra este şi cel mai mare jucător pe piaţa uleiului vegetal, iarcifra de afaceri de 260 de milioane de euro include şi acestbusines. Nidera a avut afaceri de 46 de milioane de euro în 2009 şi13 angajaţi. Toţi aceşti jucători sunt parte a unor grupuriinternaţionale.
"Unele dintre acestea grupuri au rulajeglobale mai mari chiar ca PIB-ul României", spune Beznea, care esteşi director general al companiei Nidera, prezentă între cei maimari exportatori.
Astfel, giganţii internaţionali ai cerealelorfac afaceri de sute de milioane în România cu cereale în pofidasubdezvoltării agriculturii româneşti, caracterizată prin suprafeţede producţie de 1-2 hectare, productivitate redusă şi mână de lucruîmbătrânită. Cei 500 de oameni, angajaţii în România ai marilorgrupuri internaţionale fac business cât trei milioane defermieri.
Gigantul Cargill a anunţat chiar ierirezultate excepţionale la nivel global. Cea mai mare companie dupăvânzări din SUA necotată la bursă a anunţat că în perioadaseptembrienoiembrie (trimestrul doi al anului fiscal), afacerilecompaniei au ajuns la 31,1 mld. dolari, iar profitul s-a triplat la1,49 mld.dolari. Compania a fost avantajată de creşterea preţurilorşi de cererea mare la nivel global. În 2009 compania americană aavut afaceri de peste 100 de mld. dolari şi numără la nivel mondial16.000 de angajaţi. Glencore a avut în 2009 afaceri de peste 150 demiliarde de dolari, adică jumătate din cât au toate firmele dinRomânia.
Afacerile acestor traderi pe piaţa locală suntmai mari decât cele ale producătorilor agricoli locali, singurulproducător cu afaceri de peste 300 de milioane de euro fiindInteragro. Ceilalţi jucători din top (Cerealcom Dolj şi TCE 3Brazi) au afaceri mai mici de 100 de milioane de euro, însă aupeste 300 de angajaţi fiecare.
Care este traseulcerealelor
Până să ajungă la export, drumul cerealeloreste unul lung, într-un lanţ comercial care începe la producătoriiagricoli. De la producător, lanţul merge mai departe la miciitraderi care colectează cu camionul din sate, la marii traderi,care deţin şi infrastructura de depozitare (silozurile), şi ultimiiîn acest lanţ sunt exportatorii.
"Marii exportatori sunt traderi, însă traderiinu sunt neapărat şi exportatori. Există în România mari traderiprecum Interagro, Cerealcom Dolj sau Comcereal, care nu merg laexport pentru că blocarea TVA-ului de către stat reprezintă pentruei o barieră. Marii exportatori au o finanţare consistentă de lacompaniile mamă", explică Beznea.
În cazul în care preţurile la intern sunt maibune decât cele la extern, ultimii în lanţul comercial alcerealelor sunt procesatorii interni, spre exemplu morile saufabricile de nutreţuri combinate.
Seceta ajută România laexport
Seceta din estul Europei şi cererea încreştere au ajutat însă exporturile de cereale ale României, careau crescut în valoare cu 200 de milioane de euro faţă de2009.
"România are potenţial foarte mare, iar cu oorganizare ca la armată poate hrăni 100 de milioane de locuitori.Noi acum nu-i hrănim nici pe cei 20 de milioane ai noştri însă. Arfi nevoie de o Societate Naţională, care să stăpânească atâtdomeniul, cât şi exporturile de cereale", crede Culiţă Tărâţă,proprietarul companiei TCE 3 Brazi, care exportă jumătate dinproducţie pe pieţele din întreaga lume.
Antreprenorul român este unul dintre cei maimari agricultori ai României, cu afaceri în special în Insula Marea Brăilei.
Pentru moment, România are de câştigat de peurma crizei internaţionale a cerealelor, chiar dacă producţiatotală de circa 5 milioane de tone nu reprezintă un volumsemnificativ pentru cererea de la MareaNeagră.
În comparaţie, Rusia, chiar dacă s-aconfruntat cu secetă, produce circa 50 de milioane de tone, iarUcraina 20 de milioane de tone de grâu. Avantajul României nu stăînsă în cantitatea produsă, ci mai degrabă în creştereapreţului.
Dacă în 2009 preţul cerealelor oscila între110 şi 130 de euro pe tonă, iar la oleaginoase (floarea-soarelui şirapiţă) între 250 şi 270 de euro, anul trecut, începând cu lunaiunie, preţurile au crescut până la 200-220 de euro per tonă lacereale şi 350-370 de euro per tonă laoleaginoase.
Toate valorile exprimate, atât în ceea cepriveşte preţurile, cât şi exporturile, sunt valori FOB. PotrivitINCOTERMS (International Commercial Terms), care stabileşte reguliprivind obligaţiile vânzătorului şi cumpărătorului (părţi ale unuicontract de vânzare), regula FOB (Free on Board, Franco la Bord)stabileşte că transferul mărfii, cheltuielilor şi riscurilor de lavânzător la cumpărător se face la bordul vasului. Transportulcerealelor se face în proporţie de peste 97% pe mare. Ieşireaproduselor agricole se face prin porturile Constanţa (90%), Brăila(5-6%) şi Galaţi şi într-o mai mică măsură se exportă pe caleterestră, cu camioane, prin vestul ţării, spre Italia, Ungaria şiAustria.
"Astfel, vânzătorul, în acest caz exportatorulromân de cereale, are obligaţia să depoziteze cerealele într-unsiloz intermediar, să le transporte în port, să le depoziteze înport şi să le încarce pe vapor. Costurile de logistică pot ajungela 25%", explică Beznea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
