Undeva la marginea Shenzhenului, un fost satpescăresc transformat după investiţii de 30 de miliarde de dolariîntr-unul dintre cele mai mari centre de producţie ale Chinei,câţiva localnici lucrează de zor pe o plantaţie de ceai. De ladistanţă se văd doar pălăriile conice din paie, spălăcite din cauzasoarelui, presărate din loc în loc printre frunzele de ceai. Pemarginea plantaţiei stau aliniate o puzderie de biciclete colorate,în faţa unei fabrici de produse dispozitive electronice care ajunginclusiv în magazinele de la noi. În ultimul deceniu, în zonă aurăsărit precum ciupercile după ploaie zeci sau chiar sute de astfelde fabrici ce lucrează pentru firme din toată lumea, inclusivpentru nume mari precum Apple, scrie BusinessMagazin.
"Nu sunt cinci fabrici într-un loc, ci mai degrabă oaglomeraţie de vreo sută", încearcă Alexandru Drăgoiu, unul dintrepuţinii oameni de afaceri care produc şi comercializeazăelectronice sub brand românesc, să dea o dimensiune producţiei dinoraşul industrial. În anumite părţi ale oraşului, fabricile în carese face aproape orice, de la haine şi până la mobilier, se întindcât vezi cu ochii, însă cele mai multe sunt cele care fac pe bandărulantă produse electronice şi IT. "Shenzhen este deja un soi deMecca a electronicelor", continuă el, iar ritmul de dezvoltare aloraşului este ameţitor. Drăgoiu a avut suficient timp să remarcetransformarea, pentru că merge acolo de două ori pe an, încă din2000, cu prilejul târgurilor dedicate producătorilor deelectronice, care atrag cu fiecare ediţie zeci de mii de oameni dintoate colţurile lumii.
Asemenea lui, alţi câţiva oameni de afaceri români seîndreaptă spre Shenzhen în fiecare aprilie şi octombrie, când auloc aceste târguri, pentru a vedea noutăţile din industrie şieventual pentru a semna noi contracte. E un maraton care dureazăcam zece zile, patru pentru rupt pantofii printre standuri, iarrestul pentru vizite la fabricanţi cu care deja lucrează, dar şi laalţii potenţiali. "Mă întâlnesc mereu acolo cu Lucian Peticilă,deşi în ţară nu luăm deloc legătura", spune Drăgoiu despre un altproducător, cu precădere de telefoane mobile dual SIM, care alansat la sfârşitul anului trecut şi o tabletă PC. Aşa şi-auînceput practic afacerea mai toţi cei care aduc astăzi pe piaţăproduse sub brand românesc. E drept, producţia dispozitivelor seface în întregime în China, iar nume precum E-Boda, Evolio, Allviewsau Serioux sună mai degrabă englezeşti sau franţuzeşti, dar faptulcă oamenii de afaceri din spatele acestor mărci sunt români, iardecizia lor de a porni un astfel de business susţine într-un felsau altul economia de aici, prin locurile de muncă generate şidezvoltarea unor afaceri adiacente, nu poate fiignorat.
"Ajung în China o dată sau de două ori pe an. Alegmodele de produse, le personalizez până la cel mai mic detaliu,negociez preţuri şi mă întorc acasă", explică şi Liviu Nistoran (42de ani) motivul vizitelor sale, concretizate în livrări de produsesub numele Evolio. Trece în decurs de o săptămână pe la toate celecinci fabrici cu care lucrează - două pentru navigatoare GPS, unapentru tablete, una pentru cititoare de cărţi electronice şi ultimapentru echipamente multimedia, printre care şi laptopuri. Şi-a alesproducătorii de-a lungul timpului, pentru că nu tot ce se fabricăacolo este şi bun, din contră, majoritatea dispozitivelor sunt deproastă calitate, iar cei dispuşi să bată palma cu o fabrică deacolo fără să vadă în prealabil o mostră pot avea surprize foarteneplăcute.
Momentul zero
Liviu Nistoran a început să cocheteze cu ideea unorelectronice sub marcă proprie prin 2006. După ce a condus companiiprecum Avenir Telecom sau Net Com, s-a concentrat tot mai mult peTelevoice, firma sa de distribuţie de produse IT&C. A începutsă producă sub brandul Evolio navigatoare GPS, într-un moment încare cererea era în creştere şi ocupă astăzi locul cinci pe piaţă."Erau însă probleme. Producătorii mondiali aveau lipsuri dinpunctul de vedere al hărţilor pentru România şi nici aplicaţiilesoftware nu erau personalizate pentru consumatorii de aici", spuneomul de afaceri. Fostul şef al Autorităţii de Reglementare înComunicaţii s-a orientat atunci spre fabricanţi din Coreea, pentrucă în China producţia de astfel de electronice încă nu era bineînrădăcinată, hărţile le-a luat de la Suncart, iar aplicaţiilesoftware de la Nav & Go din Ungaria, proprietara softului iGo.A vândut în total zeci de mii de navigatoare, dintre care în jur de15.000 estimează doar pentru anul acesta dintr-un total deaproximativ 70.000, câte sunt estimate să fie vândute în întreagapiaţă în 2011. Nistoran estimează că în jur de 11.000 vor fi Evolioşi restul Navigon, brand cu care a semnat recent un contract dedistribuţie.
Tot la navigatoare a ajuns şi distribuitorul Asesoft,care produce electronice sub brandul Serioux, astăzi pe locul aldoilea în piaţa de GPS-uri, potrivit datelor companiei de cercetarede piaţă GfK România. Povestea Serioux a început cu perifericepentru calculatoare, tot prin 2006. "Ideea ne-a venit destul desimplu. Într-una din zile discutam cu Iulian Stanciu (unul dintreacţionarii companiei, alături de Sebastian Ghiţă - n.red.) despreinflexibilitatea furnizorilor de produse pe care noi ledistribuiam, în raport cu anumite caracteristici. Şi ne-am decispur şi simplu să le facem cum vrem noi", îşi aminteşte RăzvanZiemba, directorul general al Asesoft, despre perioada cândîmpărţea acelaşi birou cu Stanciu, înainte ca acesta să preia în2009 conducerea eMAG.
În prima fază au participat la mai multe târguri deelectronice din Europa şi Asia. Apoi au căutat producători prinlume şi au ajuns tot în China. La discuţiile iniţiale au stabilitmodele, culori, materiale şi cantităţi minime, 10.000 de bucăţi încazul tastaturilor, iar de atunci legătura a fost păstrată prine-mail. "Într-un container trimis pe mare spre România încap dedouă ori mai multe", spune managerul despre primul transport venitîn ţară pe jumătate gol. Produsele mici şi de valoare vin însă multmai des pe cale maritimă în ţară, fiindcă aşa e mai ieftin, mairapid şi mai sigur. "Diferenţa de cost nu este foarte mare, cam cucinci procente mai mult pe cale aeriană faţă de maritimă", afirmăZiemba. Nistoran îl contrazice însă, cu argumentul că depinde deproduse şi de perioadă, aşa încât transportul cu avionul poate fişi de zece ori mai costisitor.
Pentru Lucian Peticilă, un braşovean în vârstă de 41de ani, astfel de probleme au fost mai puţin importante, pentru căla relaţia cu China a ajuns destul de târziu, când deja vindea deceva vreme produse sub brand propriu. În 2002, când s-a hotărât săpună bazele Visual Fan, compania din spatele brandului AllView,avea deja o experienţă de 11 ani de management şi antreprenoriat.În 1991 a avut de ales între a se angaja inginer electronist şi deIT sau a porni propria afacere. A început cu producţie de cerealela Comarnic, a renunţat şi a început să importe electronice şielectrocasnice în special din Germania. La AllView a ajuns abiacând s-a decis să renunţe la comerţ şi a deschis două unităţi deproducţie chiar la Braşov, unde a început să facă televizoare şiDVD playere. "Iniţial au fost doar televizoare şi alte electronice.În 2005 am lansat DVD playerul 4011, cerut şi azi pe piaţă", spunePeticilă, care în următorii ani a adăugat în portofoliu navigatoareGPS şi telefoane mobile dual SIM, din care vinde acum câteva zecide mii de bucăţi anual.
Pe segmentul DVD playerelor, tot cam în aceeaşiperioadă a intrat pe piaţă şi Alexandru Drăgoiu, împreună cu omulde afaceri Silviu Prigoană, care i-a cedat între timp partea dincompanie fiului său Honorius, astăzi acţionar cu 50%. E-Boda n-afost tocmai o alegere a omului de afaceri acum în vârstă de 31 deani, ci o pură întâm-plare. Au început prin a scrie e-mail-uri maimultor fabricanţi chinezi, fără prea mari aşteptări. "Surpriza afost că ne-au răspuns toţi cu oferte de preţ şi propuneri de a netrimite câte o mostră", spune Drăgoiu. Românii nu s-au mulţumit cuuna, ci au cerut 20, vrând să se asigure astfel că produsele vor fitoate de aceeaşi calitate. O singură fabrică a acceptat, care aveadeja o comandă de 20.000 de DVD playere, aşa cum voia şi Drăgoiu,şi cum în general fabricanţii au o marjă de până la un procent deproduse în plus faţă de comandă, au bătutpalma.
Pe primul lot de dispozitive trimise scria E-Boda,iar când Drăgoiu a plasat o comandă fermă pentru doar 400 de bucăţi(deşi comanda minimă era de 1.000), întrucât cei 70.000 de dolariinvestiţi la vremea aceea nu le ajungeau pentru mai multe, a uitatsă specifice un brand anume. Au venit inscripţionate tot cu E-Boda,iar numele l-au păstrat când playerele au început să se vândă şi auajuns chiar şi în companii din ţară. Erau apreciate pentru căputeau reda orice fel de disc, fie el şi piratat. "Boda înseamnăstatornic sau durabil. Am întrebat de multe ori, dar de fiecaredată mi s-a spus că ar trebui să fiu chinez ca să înţeleg", explicăAlexandru Drăgoiu despre brandul aflat pe locul patru în piaţaramelor foto digitale sau cinci pe cea a mediaplayerelor portabilesegmente controlate de Serioux, conform GfkRomânia.
Anul tabletelor
Vedetele acestui an par a fi tabletele PC şicititoarele de cărţi electronice, tendinţă începută încă din 2010.În aprilie, Liviu Nistoran pleacă iar spre China, pentru adefinitiva cu fabricanţii planurile pentru producţia unui al doileacititor, după ce la finalul anului trecut a lansat primul modelEvobook, semn că vânzările merg destul de bine. La jumătatea luidecembrie, după puţin timp de la lansarea dispozitivului înmagazine, se vânduseră 150 de bucăţi, iar omul de afaceri calculacă va încheia anul cu 600 de readere vândute, ceea ce s-a şiîntâmplat. "A fost un boom în perioada sărbătorilor care, cum eraşi normal, s-a liniştit în ianuarie", spune omul de afaceri.DigiBook, dispozitivul sub brandul Serioux, este cumpărat deaproximativ 100 de oameni în fiecare lună, "cifre sub aşteptărilenoastre iniţiale de 500 de bucăţi în acestinterval".
Principala problemă în competiţia cu cititoareconsacrate precum Kindle este lipsa conţinutului digital în limbaromână. Dacă numărul cărţilor electronice disponibile în limbistrăine este de ordinul sutelor de mii, titlurile în limba românăsunt doar câteva sute, cifră care a fost estimată să ajungă înprima parte a lui 2011 la 1.000. Pentru a susţine creşterea,Nistoran pregăteşte pentru acest an o platformă prin care să poatălivra conţinut către utilizatorii Evobook şi este în negocieri deanul trecut spre a vinde cărţi electronice şi pe internet."Editurile mari au început deja să fie mai deschise la discuţii",constată managerul. În total, piaţa cititoarelor este estimată săajungă la doar trei milioane de euro anul acesta, pe seama unorvânzări de 15.000-20.000 de dispozitive, dar ar urma să se triplezepână în 2013, estimează Nistoran.
Tot în atâtea bucăţi ar urma să se vândă şi PCtabletele anul acesta, după aprecierile lui Iulian Stanciu,directorul general al eMAG, care deţine cam 65% din acest segmentde piaţă, dintre care majoritatea iPad, de la Apple. La un preţmediu de 600 de euro, în condiţiile în care un iPad se apropiechiar de 1.000 de euro cu tot cu alte accesorii, iar o tabletăromânească variază între 150 şi 200 de euro, segmentul ar puteaajunge chiar şi la 12 milioane de euro.
Una dintre tabletele comercializate pe piaţă este ceaa braşovenilor de la Visual Fan, denumită Alldro, căreia i-a fostadăugată recent conectivitatea la reţele de internet mobil 3Gprintr-un modem, completare care urcă preţul de la 900 la 1.000 delei. "Ne aşteptăm în ansamblu la vânzări de 500 de bucăţi pe lună",apreciază pentru acest an Lucian Peticilă, ceea ce ar trebui săînsemne vânzări între 1,2 şi 1,4 de milioane de euro numai dintableta Alldro, adică aproape jumătate din cele trei milioane deeuro cât au fost vânzările în 2010.
În cursă a intrat săptămâna trecută şi Nistoran, cutableta EvoTab, pentru care se aşteaptă la vânzări de 7.000-8.000de bucăţi în 2011, la un preţ de 750 de lei, adică tot încasăricuprinse între 1,2 şi 1,4 milioane de euro. La acestea ar trebui săse adauge 1,6 milioane de euro încasări din navigatoare GPS,800.000 de euro din telefoane fixe, 700.000 de euro din netbookurişi 600.000 de euro din readere. În total - peste 6,5 milioane deeuro. "Şi probabil la sfârşitul verii vom lansa o a doua tabletă,mai mare şi de astă dată adresată segmentului de business", spunefostul şef al autorităţii telecom, cu menţiunea că aşteptările maimari sunt de la tableta proaspăt lansată decât de la cea viitoare,care va ataca un segment de piaţă deja destul de aglomerat. Omul deafaceri este însă optimist; după calculele lui, 50.000 de românivor cumpăra anul acesta o tabletă electronică. La rândul lui,Peticilă speră că peste doi ani vom avea 200.000 de astfel dedispozitive în România (o estimare totuşi mult inferioară celoranterioare, de 300.000 sau chiar 400.000 debucăţi).
Mai urmează şi alţi producători români să lansezetablete sau readere? "Am câte o mostră din fiecare de aproape unan", spune Alexandru Drăgoiu de la E-Boda. Experienţa l-a învăţatcă a fi primul sau printre primii într-o piaţă nouă nu este în modneapărat un lucru bun. A suferit deja un eşec cu receptoare pentruteleviziune digitală terestră şi preferă acum să aştepteconfirmarea interesului pentru asemenea produse sub branduriromâneşti. Probabil anul acesta va lansa şi el o tabletă, pe o nişăîncă liberă - consumatorul mediu, care nu vrea să plătească nici150 de euro, dar nici 700 de euro sau chiar mai mult, ci maidegrabă un preţ cuprins între 300 şi 400 de euro. Pentru Drăgoiu arfi o soluţie de rotunjire a afacerilor, care anul trecut au depăşitcu puţin trei milioane de euro anul trecut, iar anul acesta ar urmasă se majoreze cu 5%, o treime urmând să vină din vânzarea detelevizoare şi alte 24% din DVD playere. "Suntem şi noi în discuţiicu fabricanţii pentru o tabletă", adaugă Răzvan Ziemba, oferinddrept potenţial moment de lansare al doilea trimestru alanului.
Aşa e mai ieftin
Principalul argument pentru produsele sub brandromânesc este preţul: "Măcar cu 10-15% tot sunt mai ieftine", spuneDrăgoiu, cu toate că există produse fabricate sub brand propriucare se pot dovedi chiar mai scumpe decât cele străine.Laptopurile, de pildă, un segment unde intenţionează să intre anulacesta Serioux, au un preţ de la bun început mai ridicat laproducători, softul ridică şi el destul de mult preţul, iar între ocompanie mică şi una de talia Sony sau Apple, puterea de negocieree cu totul alta. Şi unul va fi preţul obţinut pentru o comandă dezeci de mii de bucăţi şi altul pentru o mie. "E un proces permanentde negociere", accentuează Ziemba, iar fabricanţii din China nulucrează niciodată fără plata în avans.
Dacă modificările aduse modelului ales dinportofoliul producătorului nu sunt foarte mari, costul este şi elautomat mai mic. Diferenţa de preţ între un produs standard şi unulpersonalizat în funcţie de solicitările clientului variază între 5şi 50%. Din costul de producţie a unui echipament, fabricareapropriu-zisă înseamnă cam jumătate, apreciază Nistoran. Încă 5% dincost înseamnă transportul, aplicaţiile software înghit cam 20%, iarpersonalizarea şi localizarea mai înseamnă încă o zecime. Restulmerg către comunicare şi marketing, dar în calcul nu intră marjelede profit ale producătorului, la care se mai adaugă şi cele alecomercianţilor. În magazine, preţurile sunt totuşi aproximativaceleaşi, ceea ce înseamnă că firmele lasă de la ele pentru aacoperi în aceiaşi bani pretenţiile comercianţilor. "Uneori, nicinu mai ai de unde să tai", susţine omul de afaceri din spateleEvolio.
De ce nu produc în ţară
Modelul de business folosit de români funcţioneazăfoarte bine în multe ţări. În Polonia, spre exemplu, există în jurde 100 de companii care vând electronice sub branduri locale, pecare le produc în China şi apoi le aduc în ţară. În Rusia sunt şimai multe, însă piaţa rusească este specială, întrucât consumatoriiînclină mai mult spre produse autohtone.
Dacă ar produce de la zero în fabrici autohtone,"investiţiile sunt mult mai mari, de sute de mii sau milioane deeuro", susţine Peticilă, prin comparaţie cu cele câteva zeci de miispre o sută, cât ar avea nevoie o firmă nouă pentru importul unuiprim lot de produse. Mâna de lucru în Asia este mai ieftină decâtîn România, iar restul procesului de producţie - personalizare,instalare de software, ambalare şi comercializare - se întâmplăoricum aici.
"Numărul producătorilor de electronice s-a diminuatconstant în ultimii ani ca urmare a acestor importuri, dar şi aavansului tehnologic mondial", comentează Valentin Negoiţă,preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Distribuitorilor deEchipamente de Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (APDETIC).Dacă acum trei sau patru ani existau o serie de fabricanţi localide PC-uri, astăzi creşterea impetuoasă a vânzărilor de laptopurii-a împuţinat drastic.
Producţie încă mai există, dar nu fabricare de lazero, ci mai curând asamblare, inclusiv în cazul firmelor străinecare au inaugurat de-a lungul anilor fabrici aici. Nokia, spreexemplu, a pornit producţia de telefoane mobile în parculindustrial Tetarom II de la Jucu, dar se ocupă mai mult de modeledin gama de bază şi asamblează componente importate din alte ţăriproducătoare. Judeţul Cluj a devenit astfel cel mai mare centru deproducţie hardware IT&C din ţară, însemnând în prezent 60% dintotal. Fabricanţii de acolo cumulează afaceri de 1,04 miliarde deeuro, potrivit datelor pentru 2009 ale Institutului pentru Tehnicăde Calcul, din care puţin peste un miliard de euro înseamnă doarNokia. Numărul angajaţilor din domeniu se apropie de 3.000, puţinmai mult de jumătate la Nokia, iar restul în companii precumEmerson, producător american de echipamente electronice şi deautomatizări, cu trei fabrici şi un centru de inginerie înRomânia.
La Timişoara, care furnizează aproape 10% dinproducţia locală de produse IT&C, valoarea afacerilor se ridicăla doar 163 de milioane de euro. Cifrele erau mai mari în urmă cucâţiva ani, dar după ce filiala Alcatel-Lucent s-a transformatdintr-un producător de hardware într-o companie de serviciitelecom, fabricanţi precum Hella Electronics, Kathrein sau ETA2U audispărut şi ei. Alt mare centru de producţie din ţară este judeţulBihor, unde firme precum Celestica, Connectronics sau HanilElectronics însumează afaceri de 185 de milioane de euro.Producătorii par să fi ocolit destul de mult Capitala, unde, deşisunt înregistrate aproape 310 companii care au ca profil producţiade hardware, afacerile se ridică la doar 143 de milioane de euro.Scăderea e destul de mare faţă de anii precedenţi, potrivitInstitutului pentru Tehnică de Calcul, inclusiv din cauza ieşiriidin ecuaţie a unor unităţi de asamblare precum cea a Flamingo.Practic, mai mult de jumătate dintre fabricanţii din Capitală auvenituri mai mici de 100.000 de euro, iar 60 dintre ei n-au avutniciun fel de activitate în ultimii doiani.
"Probabil peste 95% din electronicele vândute la noiprovin din importuri", apreciază Negoiţă. Şi, la fel de probabil,majoritatea făcute în China, indiferent dacă pe ele este trecut unnume românesc sau unul străin, după cum spune Marius Ghenea,preşedintele Fit Distribution, companie care operează o serie demagazine online. Este însă foarte greu de apreciat cu exactitatecâte dintre produsele din import provin de fapt de acolo, pentru cămulte nu vin pe cale directă, ci de la producătorii mari care letrimit din centre europene, SUA sau alte părţi ale lumii înRomânia, deşi produsele poartă inscripţia "Made in China". "E şimai greu să apreciezi cât din importurile în ansamblu de acolo suntmai exact electronice şi IT. Piaţa în general este deformată şi nutoate produsele care intră în ţară vin pe cale legală, mai alesdintre cele de îmbrăcăminte", este de părereNistoran.
În statisticile oficiale, China reprezintă 5,5% dintotalul importurilor realizate de România. În urmă cu doi ani,schimburile comerciale între cele două ţări se cifrau la 3,8miliarde de dolari, cu un deficit din partea noastră de 1,34miliarde de dolari. Anul trecut, comerţul s-a redus la 2,7 miliardede dolari. Oficial, China este de-abia pe locul al cincilea înclasamentul ţărilor de unde importăm cel mai mult: în primele zeceluni din 2010 au fost aduse de acolo produse în valoare de 2,3miliarde de euro, în cea mai mare parte aparatură electrică şielectronică, dar şi mobilă. Dar tot piaţa asiatică este cel maimare furnizor de produse contrafăcute pentru România, cu o ponderede aproximativ 60% din totalul de astfel de bunuri care ajungaici.
"Sunt convins că relaţiile comerciale dintre Româniaşi China vor cunoaşte o dezvoltare deosebită. Comerţul dintre celedouă ţări a evoluat continuu şi stabil. România este un partenerimportant al Chinei în Europa", declara anul trecut Liu Zengwen,ambasadorul Chinei la Bucureşti, cu ocazia Forumului româno-chinez,făcând referire şi la investiţiile de 400 de milioane de dolarirealizate până acum în România.
Comerţul cu electronice, în tot cazul, a mers bine:pe segmentul telefoanelor şi al accesoriilor, din 44 de milioane debucăţi aduse din import, în valoare de 947 de milioane de euro,China a furnizat mai mult de jumătate, potrivit unor date aleInstitutului Naţional de Statistică pentru 2009. Restul au venitdin ţări precum India, Malaiezia, Mexic, Africa de Sud sau chiarBahrein. În medie, valoarea unui telefon venit din China este deaproximativ 17 euro, în timp ce unul din India costă cu tot cutransport 16 euro. Telefoane importăm destul de multe şi dinUngaria, la un preţ mediu de 38 de euro bucata, iar din regatulBahrein a fost adus în 2009 un singur terminal, care a costat 396de euro.
A trece sau a nu trece Dunărea
Gândul de a intra în competiţie cu giganţi precumApple, pe segmentul tabletelor, sau Amazon, în aria cititoarelorelectronice de cărţi, nu-i sperie totuşi pe oamenii de afaceriromâni. Lucian Peticilă aduce ca argument posibilitatea mai mare deadaptare a produselor pentru consumatorul român, pornind (înteorie) chiar de la design şi ajungând (în practică) la ambalaj,manuale de utilizare şi aplicaţii software localizate. Iar pe opiaţă tot mai sensibilă la factorul preţ, cu consumatori atenţi pece cheltuiesc banii, preţurile mai mici pot fi un avantaj încompetiţie.
Planurile de extindere pe care le-au creionatproducătorii români de electronice pentru acest an se bazează peacest potenţial de creştere. Fiecare dintre ei afirmă că va aduceîn 2011 produse noi sub brand propriu. Unii se gândesc chiar laextinderea vânzărilor dincolo de graniţele ţării. "Luăm în calculposibilitatea de a vinde din acest an produse Serioux în Ungaria şiBulgaria. Şi, de ce nu, dacă lucrurile merg bine, şi în ţărivest-europene", afirmă Răzvan Ziemba. Anul trecut s-au vândut peste1,5 milioane de produse sub acest brand pe piaţa internă, învaloare de 7,25 milioane de euro din totalul de 145 milioane deeuro, iar pentru anul acesta sunt aşteptate vânzări Serioux cu 40%mai mari şi afaceri de 165 milioane deeuro.
Alţii scot însă din calcul de la bun început variantaunor exporturi. Costurile ar creşte, iar bătălia cu brandurile dejaexistente în ţările de export s-ar putea dovedi chiar mai dificilădecât cea cu numele internaţionale consacrate, consideră AlexandruDrăgoiu. "Şi ar însemna, în fond, să le propunem bulgarilor saugermanilor să cumpere produse gândite pentruRomânia."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
