În 2007, pe când era CFO al Rompetrol Downstream, companie deţinută la acea vreme de omul de afaceri Dinu Patriciu, Volintiru declara pentru catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, realizat de BUSINESS Magazin, că, deşi îi place zona financiară, şi-ar dori ca pe viitor "să iasă din zona CFO (chief financial officer) pentru cea de COO (chief operating officer) sau de CEO (chief executive officer)".
Au trecut cinci ani de atunci, iar în sediul din sudul Bucureştiului al companiei Vulcan, Volintiru este acum director general, dar nu are timp să vadă că aşteptările i s-au împlinit. Lucrează de nouă luni în Vulcan, iar cele peste zece ore pe care şi le petrece în fiecare zi la serviciu îi ocupă cea mai mare parte din timp.
"M-am dus pentru cinci minute şi am stat două ore. Am intrat în fibrilaţii pentru că trebuie să mergem să negociem contractul şi să-l semnăm, luni am găsit avion şi joi ne întoarcem."
Râsul zgomotos al lui Volintiru avea drept motiv semnarea unui contract în valoare de 54 milioane de dolari, în urma unei licitaţii organizate de Kuweit Oil Company pentru fabricarea a 210 unităţi de pompare şi a pieselor de schimb aferente. Un contract care se va derula pe parcursul a cinci ani, producţia primelor unităţi de pompare urmând a începe în circa o lună, după încheierea lucrărilor de proiectare.
La nivel mondial, Vulcan are competitori pe segmentul de unităţi de pompare de capacitate mare - 10-15 tone - doar în Statele Unite ale Americii şi China. Iar vântul le bate din spate, mai ales că Vulcan are, conjunctural, nişte avantaje: petrolul nu se mai găseşte la suprafaţă, deci e nevoie de unităţi de pompare de capacitate mai mare, cu putere crescută de extracţie pentru a ajunge la zăcământ; apoi, creşterea preţului barilului de petrol motivează firmele de prospecţiuni să caute mult mai asiduu orice fel de pungă de petrol - motiv pentru care de la mijlocul anului managerii plănuiesc să mărească capacitatea de producţie, pornind de la nivelul de 300 de unităţi pe an în prezent.
Pe acest plan, Vulcan ia în calcul asamblarea "părţii inteligente" a unităţii de pompare la Bucureşti şi a celorlalte componente în ţara de destinaţie, pentru a evita cheltuielile legate de transport.
Acum, la Vulcan se lucrează pe trei linii de business. Dincolo de unităţile de pompare, unde 10% din producţie merge la export către Brazilia, a doua linie e cea a părţilor sub presiune - cazane pentru centrale electrice, echipamente industriale (55% din totalul vânzărilor), unde producţia ajunge în proporţie de 95% la export, către Europa de Vest şi SUA.
"Dacă Germania nu mai dă verde centralelor nucleare, lumea trebuie să producă energie. Pe gaz metan nu se poate din cauza monopolului rusesc, deci singura resursă e cărbunele, iar la cărbune suntem <doctori>", spune Florin Tomescu, directorul general adjunct. Despre a treia linie, cea a structurilor metalice - "pentru care am primit comenzi şi urmează să intre în folosinţă" -, Volintiru aminteşte de podurile din staţiile reziduale din contractul cu francezii de la Veolia şi de cel de la Chitila, însă comenzi pot fi onorate oricând, dat fiind că personalul poate fi angajat pe parcurs, în mare parte fiind vorba de lăcătuşi mecanici.
Vulcan ţinteşte creşterea exporturilor în 2012 până la 60% pe partea de unităţi de pompare pe seama contractelor cu Albania şi, recent, Kuweit. Un punct de reper al cererii tot mai mari din piaţă e cazul OMV Petrom, unde, dacă anul trecut în martie compania comanda cinci unităţi de pompare, în 2012 sunt deja aproape 50 de unităţi solicitate.
De la începutul anului Vulcan a mai bifat un contract de patru milioane de euro cu firma Black Sea din Dubai pentru fabricarea de cazane sub presiune livrate în Irak şi un altul cu grupul belgian Wincke pentru construcţia unor echipamente sub presiune în Serbia, de 1,2 milioane de euro. În perioada următoare compania va semna un contract de 7,5 milioane de euro cu firma Babcock Volund pentru fabricarea a două cazane destinate Primăriei din Copenhaga şi se află în discuţii avansate cu o firmă din Israel pentru montajul unor centrale pe gaz de producere a energiei, care ar putea aduce companiei româneşti încă 15 mil. euro.
Preferă însă să lase cifrele să vorbească despre activitatea sa în Vulcan: 21 de milioane de lei cifră de afaceri în primul semestru al anului trecut, 70 de milioane în al doilea. Cât despre 2012, cele 30 de milioane de lei din primul trimestru - "unul prost în industria constructoare de maşini din cauza temperaturii scăzute" - sunt un semn bun că plusurile vor continua.
Gradul de încărcare a urcat de la 46% la 120%, tradus prin lucru în trei schimburi. La sosirea sa în companie, în luna iulie, a decis şi evaluarea competenţelor managementului şi forţei de vânzări - "unde nu afli dacă eşti bun sau rău, ci doar dacă te potriveşti sau nu în poziţia pe care o ocupi" -, iar numărul angajaţilor a scăzut cu o treime, până la 900 de angajaţi. De la şase salarii restante, astăzi s-a ajuns "aproape la zi". Volintiru îşi aminteşte că în a treia zi de când a preluat conducerea companiei a găsit angajaţii în curte.
"Am lucrat prima oară la gunoi în 1999-2000, la REBU, iar pe-atunci eram director economic şi mereu rămâneam singur cu angajaţii care protestau", spune directorul, adăugând că e important modul cum un manager alege să comunice şi să se poziţioneze faţă de angajaţii săi. Au înţeles să-i acorde credit şi de atunci comunică în mod regulat cu angajaţii şi cu liderii de sindicat.
Volintiru a luat decizia de a veni la Vulcan după două zile de gândire, ca urmare a discuţiei cu omul de afaceri Ovidiu Tender. Mărturiseşte că nu se uită în trecut şi nu acuză vechiul management, dar se amuză când îşi aminteşte de biroul pe care l-a găsit anul trecut - "cu mobilă impunătoare, fotolii, canapele şi un ficus". A renunţat rapid la încăpere şi a ales să muncească alături de colegii săi într-o încăpere unde birourile stau unul lângă celălalt. Schimbarea mentalităţii angajaţilor de la sloganul "producţia ţine fabrica" la viziunea sa, potrivit căreia "cheia este la vânzări", a fost o altă dorinţă de-a sa impusă în stilul de lucru.
Pentru lunile următoare Vulcan îşi propune să livreze comenzile la furnizori şi îşi propune să crească productivitatea prin investiţii în tehnologie - "cinci milioane de euro ar aduce de trei ori mai mult în venituri" - ţinta pentru 2012 fiind o cifră de afaceri de 35 de milioane de euro.
Trecerea pe profit e însă obiectivul final, iar după stabilizarea companiei, estimată a se întâmpla până la finalul anului, Volintiru plănuieşte să atace noi teritorii: "Aşa fac mereu. Când lucrurile merg, schimb".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
