Într-un interviu televizat, profesorul Radu Golban învinuia Banca Naţională că „minte cetăţenii în legătură cu binefacerile leului tare“, pentru că de fapt întărirea monedei naţionale n-ar face altceva decât să împovăreze economia. Drept care notează: „În timp ce toate ţările caută să aibă o valută ieftină, ca să-şi promoveze exporturile, noi căutăm să avem un leu puternic, ca să devenim buni importatori“. Aşa cum am precizat în comentariul de miercurea trecută, nu totdeauna şi nu în toate împrejurările exporturile sunt încurajate cu deprecieri. Iar dacă ne referim la România, din acest timp, o depreciere puternică a leului, cum şi-ar dori domnul Golban, le-ar produce chiar mari probleme celor mai mulţi dintre exportatori.
Au fost ori sunt încurajate importurile? Aparenţele sunt înşelătoare şi în capcana lor a căzut domnul Golban. Foarte multe dintre autoturismele de pe străzile oraşelor noastre sunt cumpărate la mâna a doua sau a treia din târgurile din Germania şi din alte ţări din vestul Europei, multe plătite cu bani câştigaţi în afara ţării şi deci fără o legătură directă cu balanţa noastră comercială. În privinţa electrocasnicelor şi electronicelor, lucrurile sunt şi mai simple: puţine vin din import; cele mai multe sunt fabricate în România, în fabrici ridicate cu investiţii străine. Într-adevăr, avem o problemă grea cu importul de alimente. Dacă facem însă o analiză serioasă, bazată pe date statistice şi nu pe simple impresii de turist, vom vedea că totalul acestor importuri, pe care le-am putea numi de consum, nu depăşeşte 16,9% în timp ce 83,1 la sută din importuri sunt vitale pentru producţia de export.
Dacă în anul 1999, întregul export al României totaliza 7,9 miliarde de euro, în timp ce astăzi numai în Germania exportăm mai mult, adică de 8,4 miliarde de euro; şi dacă astăzi, faţă de 1999, exportul total al României a crescut de aproape şase ori, urcând până la 45 de miliarde de euro, nu poate fi desprinsă de aici niciun fel de concluzie privind descurajarea exporturilor. Dimpotrivă, creşterea an de an a producţiei de export, cu desfacere pe pieţe dintre cele mai pretenţioase (18,6 la sută în Germania, 12,1 la sută în Italia, 7 la sută în Franţa, urmate de Rusia, Turcia, Statele Unite şi altele) se explică şi prin faptul că importul masiv de produse de consum a rămas doar o legendă, fiindcă importurile cele mai multe (83,1 la sută din total) sunt materii prime sau utilaje. Poate domnul Golban va studia balanţa energetică a României. Va vedea atunci care este valoarea adăugată adusă ţiţeiului brut din import prin procesare în combinatele noastre. Sau va vedea, din alte balanţe, cum bauxita de import se transformă în aluminiu, cum minereul de fier se transformă în produse metalurgice. Sau să-l întrebe pe domnul Constantin Stroe de la Dacia Piteşti cât de important este un curs valutar echilibrat. Autoturismele de la Piteşti ajung în toată lumea. În plus, aici se mai fabrică anual încă 350.000 de cutii de viteză, care se exportă separat. Să mai adaug că, din România, unele dintre cele mai mari mărci de automobile (între care Mercedes, BMW) importă cauciucurile? Şi că la Slatina va intra în curând în producţie o uzină care va exporta cauciucuri pentru formula unu?
Suntem o ţară care are nevoie de lecţii. Dar de lecţii adevărate!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
