Valuta bancilor comerciale adunata in „camara" BNR, in contul rezervelor minime obligatorii, insuma in urma cu o luna 12 miliarde de euro. O suma importanta. Acum se inmultesc opiniile potrivit carora toata aceasta suma sa fie redata bancilor. Toate 12 miliarde. Numai ca un miliard a fost deja restituit. Desigur, acelor banci cu pasive in valuta (depozite, imprumuturi din strainatate, inclusiv de la bancile-mama) constituite pe o durata mai mare de doi ani. A fost un gest de punere in aplicare a deciziei BNR potrivit careia, in cazul acestor pasive, rata rezervelor minime obligatorii se reduce de la patruzeci la suta la... zero la suta. Celelalte sume, constituite de catre banci pentru pasivele valutare cu termene de pana la doi ani, au ramas in rezervele valutare la Banca Nationala. Pentru ca banca centrala nu va face eroarea sa returneze aceasta suma dintr-o data si sa inunde piata interbancara cu valuta.
In rezerva BNR, potrivit legii si altor reglementari, sunt adunate parti din pasivele in valuta (si in lei, desigur, dar aici intereseaza valuta) ale bancilor comerciale. Din fiecare euro ce intra intr-o banca, pentru un timp mai mic de doi ani, 40 de eurocenti sunt depozitati la banca centrala. Imobilizarea banilor la BNR, in camara numita „rezerve minime obligatorii", e un motiv de suferinta. Fiindca banii sunt facuti sa circule. Numai prin circulatie pot fi inmultiti. Dar procesul de absorbtie e o alinare. Un timp, a fost temperat elanul creditarii in valuta. Acum, in noile conditii istorice, rezervele minime obligatorii protejeaza bancile. Si asta pentru ca mecanismul in cauza are o componenta prudentiala: limiteaza capacitatea unei banci de a se aventura in operatii speculative si, totodata, reprezinta o sursa de lichiditate in cazuri exceptionale. Daca asa stau lucrurile, daca aceasta suma a fost adunata in „camara" BNR cu un rost precis, de ce acum incepe sa fie restituita bancilor? Raspunsul la aceasta intrebare implica o incursiune inapoi, in timp, pentru ca numai asa vom intelege ce s-a intamplat cu adevarat.
Acum e criza. Si nimeni nu stie cand se va sfarsi. Istoria ne invata ca orice criza, oricat ar fi de dura, vine si trece. Dupa criza, viata economica isi va relua cursul. Dar oare filmul va fi reluat de acolo de unde s-a rupt? Viata economica va curge in aceeasi albie si planeta va reveni la stilul de consum de dinainte de 2007-2008? Un fapt e cert: nu va fi ca in arhitectura. In lume, nenumarate orase, strazi, centre istorice sunt recladite dupa metoda retro. Arhitectii cauta vechile planuri, aduna fotografii de demult, apeleaza la amintirile localnicilor si refac totul asa cum a fost, pana in cele mai mici detalii. Daca insa in arhitectura un astfel de procedeu da rezultate bune, in economie este imposibil de aplicat. Dupa ce criza se va fi sfarsit, istoria nu va mai putea fi chemata inapoi fara a plati pentru asta un pret urias.
Va fi nevoie de proiecte noi. Si de un drum nou. Inainte de criza, desi planeta pastra inca zone mari de saracie, in lume se adunau bani multi, iar consumul crestea parca fara limite. In acest iures, planeta s-a trezit pe neasteptate cu o turbulenta financiara grava, cauzata de surplusuri de lichiditate si de supraconsum, care in cele din urma s-a transformat intr-o criza clasica de supraproductie. Dupa criza, insa, lumea va constata ca stilul de viata va fi altul, ca modelul de consum se va schimba radical.
Stilul de viata va suferi corectii si la noi. Chiar daca economia romaneasca n-a avut sansa de a impinge ciclul economic pana la nivelul boom-ului atins de tarile dezvoltate. Pentru ca, decenii la rand, in timp ce Occidentul urca, noi luptam cu eficienta modesta si cu cresterea prea lenta a competitivitatii, principala cauza constituind-o faptul ca dupa 1989 am constatat ca ne despartim greu de trecut. Dar incepand din 2002-2003, o buna parte a populatiei Romaniei s-a indatorat la banci pentru a-si cumpara case, automobile, dar mai ales pentru consum. In Romania, Banca Nationala s-a opus circulatiei produselor financiare toxice. Fapt ce a facut sa ne confruntam - cel putin pana in prezent - cu o forma ceva mai atenuata a crizei. Dovada ca la noi n-au cazut bancile. Dar, intr-o economie globala si cu un cont de capital liberalizat, ne-am integrat si noi in circuitul nebunesc al banilor. Nimic rau in asta. Dimpotriva. Cateva milioane de oameni au luat credite pentru case sau credite de consum si a aparut un colt de bunastare. Numai ca la noi, spre deosebire de tarile din vestul Europei, cererea de consum a crescut exploziv iar oferta interna de bunuri si servicii a inaintat prea incet.
La urma urmei, catre ce a dus inmultirea imprumuturilor? Nu e nici un dubiu: catre ajustarea consumului, chiar a confortului. De fapt, catre o crestere a bunastarii peste cota veniturilor curente. E rau ca populatia si-a putut imbunatati intr-o oarecare masura conditia de viata? Dimpotriva, e foarte bine. Dar accesul la acest tip de bunastare, pe datorie, nu era posibil fara indeplinirea unor criterii cu desavarsire rationale. Si nicidecum emotionale. Cat timp oferta interna de bunuri si servicii crestea incet, populatia nu avea niciun motiv sa spere ca ar putea consuma mai mult platind cu banii de la banci. Si atunci BNR a urcat cotele rezervelor minime obligatorii. Tocmai pentru a tempera creditarea.
Romania se afla acum in fata unui paradox dramatic. Avem o industrie financiara solida, cu institutii care au acumulat experienta, competenta si care si-au consolidat relatii puternice in toata lumea. Bancile romanesti cu capital strain, indeosebi, ca sa poata acorda credite de consum populatiei sau de investitii pentru companii, nu au fost constranse in niciun fel sa recurga numai la economisirea interna, inevitabil restransa. Ele au adus, pe piata noastra, o parte consistenta din ce au economisit altii: vest-europeni, japonezi etc. Bani economisiti in alte parti ale lumii au ajuns aici, in bancile romanesti. Iar bancile, ca sa-i valorifice eficient, voiau sa dea imprumuturi. Cat mai multe. Rezervele minime obligatorii, impuse de BNR, au obligat bancile sa nu sara calul. Acum insa, cand creditarea a incetinit, banii din „camara" bancii centrale se intorc la banci. Dar tot cu masura.
Continuare: miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
