Trecem prin momente grele. Visul de bunăstare, în care începusemsă credem în anii 2004-2008, s-a spulberat. Sub loviturile crizei,ale recesiunii. Cei mai mulţi oameni şi-au pierdut elanul. Viitorulpare să nu-i mai intereseze. Un fals pragmatism îi determină să seagaţe cu dinţii de prezent, într-o disperată preocupare de a-şiasigura "imediat" un minim necesar pentru supravieţuire.
Desigur, în vremea intensificării consumului - cu bani dinsalarii şi pensii dublate, din împrumuturi bancare şi din mandateleconsistente trimise de compatrioţii noştri plecaţi în Europa şi înlume, pe care până acum nimeni n-a reuşit să-i numere - ţara n-aapucat să se îmbogăţească. Principalul motiv fiind acela că întrenoi şi ţările dezvoltate persista un raport absolut defavorabil, de5 la 35. Noi am apucat doar cinci ani de boom înainte de crizaglobală, în timp ce ţările dezvoltate avuseseră parte de 35 de anide bunăstare; unele chiar de 40 de ani. Totuşi, marea masă apopulaţiei, starea a treia, începuse să guste şi la noi dinbunăstare. Deşi viaţa de zi cu zi îi obliga pe mulţi români să-şirestrângă drastic cheltuielile, pentru că niciodată nu le ajungeaubanii, o tendinţă către prosperitate era evidentă în România.
Fără îndoială, o schimbare profundă a stilului de viaţă ar fifost posibilă numai într-o altă ecuaţie economică, mai apropiată decerinţele vremii, care să valorifice mai bine proprietatea şi sădinamizeze munca, producţia, venitul şi consumul. Dar începutulfusese făcut. Oamenii nu doar că aveau nevoie de case, deîmbrăcăminte, de hrană, de multe alte lucruri; începeau chiar să leobţină. Dacă nu potrivit nevoilor şi dorinţelor, măcar în cantităţicare să fie semnalul unui început de viaţă nouă. În zoriicapitalismului românesc au fost deschise larg ferestrele ca săintre şi în România aerul proaspăt al eficienţei economice.
Dar lucrurile s-au schimbat dramatic din ianuarie 2009. Lumeaintrase în criză şi valul de bani a scăzut dramatic. Peste tot, înlume, banii au devenit mai puţini şi mai scumpi. Cu atât mai mult,ei au devenit mai puţini şi mai scumpi aici, în România.
Acum vedem că se abuzează de comparaţia cu 1989, care nici măcarnu a fost un an de vârf al economiei socialiste. Sunt tot mainumeroase întoarcerile la ce a fost în 1989 sau înainte de 1989 şicu acest cântar sunt măsurate întâmplările de astăzi. Din astfel demăsurători, unele făcute cu ajutorul unor sondaje de opinie, aflămcă astăzi, în România, s-ar trăi mai rău decât înainte de 1989.
Dar au sens astfel de comparaţii? Atunci, în decembrie '89, s-aînchis un capitol de istorie şi a început altul. Schimbările suntradicale şi n-ar avea niciun rost să fie comparate rezultate fărăvreo legătură între ele. Pentru ţara noastră, pentru societatearomânească s-a sfârşit o epocă şi a început alta. Cifrele care,acum, arată cât producem, ce producem, cum producem şi cum trăim,în comparaţie cu acum două sau trei decenii, ne spun şi cum n-amştiut să ne potrivim paşii ca să facem faţă presiunilor competitivede pe tot cuprinsul Uniunii Europene sau al lumii; dar şi cum s-auschimbat realităţile noastre.
Fără îndoială, an de an s-au produs schimbări importante, auapărut repere noi. Sectorul privat în economie s-a dezvoltatcontinuu. Comparaţiile cu 1989 au început să devină tot maifavorabile timpului prezent. S-a ajuns chiar la rezultate noi: oaltă structură a producţiei, în care domină bunurile de consum,serviciile. Prezentul nu mai seamănă cu trecutul. Merită să privimînsă înapoi, pentru a trage învăţăminte cum să nu mai repetămgreşelile trecutului. În rest, ce să regretăm, cozile la carne şila pâine, magazinele întunecoase şi goale, serile în care sestingea tot mai des lumina?
Acum, codul galben s-a extins în toată ţara. Am lăsat în urmăşapte trimestre de recesiune şi asta se simte. Organismul economice bolnav. Analizele indică valori critice, iar tendinţele şi caleaspre vindecare încă nu se întrevăd. Şi mai departe? Adevărul estecă a trecut ce a fost mai uşor; şi că urmează greul. Pentru că,după tăierile de sume din balanţa de cheltuieli a bugetului, a fostnevoie să fie dublate de măsuri aducătoare de bani în balanţa devenituri. Avem nevoie însă nu doar din creşteri de taxe, care săaducă şi un plus de inflaţie, ci şi din investiţii şi muncăperformantă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
