Intr-o tara inclinata sa cheltuiasca pentru importuri mai mult decat incaseaza din exporturi, si asta an de an, lupta pentru valuta continua sa fie dura. Dar cum e impartita valuta care e adusa in tara? Intrebare cheie. Inainte de decembrie '89, repartitia se facea potrivit cifrelor de plan. Acum insa impartirea o face piata.
Cine aduce insa valuta in tara? Un timp, cea mai multa valuta era adusa de exportatori.
In consecinta, piata i-a rasfatat si i-a obisnuit sa mizeze pe curs. In anii '90, chiar si in primii ani din veacul XXI, exportatorii au fost pur si simplu subventionati prin cursul de schimb. Din noiembrie 2004, insa, a intervenit o schimbare radicala. Deprecierea leului a incetat sa mai fie un stimulent. Iar exportatorii au fost indemnati sa-si mute gandul de la competitivitatea prin rata de schimb leu-euro la competitivitatea prin calitate.
Piata insasi a cunoscut schimbari relevante. Cu ani in urma, cererea (de valuta, desigur) o dictau importatorii. Dar oferta de valuta depindea de exportatori. Acum insa oferta este determinata si de o multitudine de intrari de capital, in continua crestere. Valuta nu mai vine doar de la exportatori, ci si de la romanii din strainatate, din investitiile directe si din investitiile de portofoliu. In primul rand, aduc valuta bancile. Asa ca leul, dincolo de valoarea lui comerciala, a dobandit si o valoare financiara. Tot mai consistenta.
Totusi, vechile reflexe nu au fost pierdute. Asa ca atat exportatorii, cat si autoritatile care-i reprezinta nu vor sa vada stimularea exporturilor decat exclusiv prin... deprecierea leului fata de euro. Pe termen scurt, acest stimulent mai are efect. Nu insa si pe termen lung. Asa ca e nevoie de alte masuri pentru redresarea exporturilor.
Leul mizeaza si pe valoarea lui comerciala. Asadar, incurajarea exporturilor cere, tot mai mult, o atenta analiza a cauzelor ramanerii lor in urma. Pe piata externa, in anii din urma, au crescut preturile indeosebi la produsele cu grad inalt de prelucrare. Este si normal sa fie asa. Produsele care incorporeaza mai multa munca, mai multa competenta sunt mai scumpe. Gandirea, inteligenta aduc valuta. Cel mai destept este si va fi privilegiat. E normal deci ca marile monopoluri, capitalul financiar international sa pompeze bani acolo unde materia se transforma si sporeste in valoare. Se ajunge in acest fel la o "specializare": unii vand materii prime sau semifabricate, pentru ca nu reusesc sa mearga mai departe. Altii vand produse prelucrate.
Atunci, de ce vand exportatorii romani, intr-o proportie considerabila, "produse de baza"? De ce vinde Romania lemn si nu-l prelucreaza? De ce vinde substanta bruta si nu produse competitive? Pentru ca, inca, la noi se pune prea putin pret pe avantaje competitive. Exportatorii mizeaza prea mult pe avantaje comparative. Ce ne-a dat Dumnezeu: produse brute, mana de lucru ieftina. Pentru ca nu exista o constrangere competitiva: concurenta. Nu avem nici climat concurential, nici legi care sa impuna performanta in munca si nici vocatia lucrului bine facut.
Tendinta de depreciere a leului, din august si septembrie, le-a dat exportatorilor unele sperante. Totusi, nu-s multumiti. Ei vor un curs care sa le fie suta la suta favorabil. Cred insa ca se impune o distinctie. Nemultumiti nu sunt atat exportatorii-producatori, care includ in productia lor, in proportii substantiale, resurse din import, cat exportatorii-intermediari, care comercializeaza aceasta productie. Ei, in primul rand, vor valuta scumpa, care le-ar aduce un castig suplimentar. Povestea cu rata de schimb leu-euro, care ar ucide exportul, nu sta insa in picioare. De notat ca nici creditele cu dobanzi preferentiale, pe baza de acte normative specifice, n-au dat asteptatul impuls activitatii de export.
Ce ar stimula, atunci, productia de export? Desigur, productia industriala interna, care sa creasca lunar nu numai cantitativ, ci si calitativ. Nu va fi insa inregistrat efectul scontat pana cand factorii economici, pe verticala si pe orizontala, atat la nivel "macro", cat si "micro", nu vor intelege un fapt esential: investitiile constituie acel stalp de rezistenta fara a carui consolidare edificiul reformei economice nu va putea sa reziste. Pana la urma, si exporturile tot de investitii depind.
Leul ar castiga mai mult in valoarea lui comerciala daca la noi s-ar cheltui mai mult pentru a stimula inteligenta! Nu e vorba despre niciun fel de elitism, dar cine e in stare sa gandeasca... sa fie platit sa gandeasca! Sa nu irosim inteligenta in activitati de rutina. Mai cu seama ca apar bariere oriunde privim. Pretutindeni in lume se introduc "filtre". Controlul marilor monopoluri asupra comertului international, prin instrumente financiare, constituie doar un exemplu. Toate aceste bariere sunt reale, dar nu sunt de netrecut. Cu o conditie: sa stimulam si noi competitia economica in locul plansetelor dupa un curs "favorabil". Astazi, produsele cu volum mai mic, cu consumuri reduse si deci mai ieftine sunt cautate si bine platite pentru ca sunt competitive.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
