Anii 2000 ne-au adus o noua realitate, cu care nu eram obisnuiti: surplusul de bani din banci. Populatia a vazut un colt de bunastare. Dar e cazul sa facem o distinctie neta intre stilul de viata in haine de sarbatoare si stilul de viata in haine obisnuite, de zi cu zi. Ca sa nu ne pierdem in iluzii.
Ar fi fost simplu ca banii in plus, pe care economia nu i-a putut atrage, sa fi fost indreptati catre populatie, prin credite. Doar pofta de consum - exprimand nevoi vitale + nevoi stringente + nevoi obisnuite + placeri + capricii - e in crestere continua. Iar gratie televiziunii, napadita de reclame, consumul raspunde neincetat impulsurilor primite de pe micul ecran. Romanii, tot plimbandu-se cu telecomanda de pe un post TV pe altul, sunt bombardati cu reclame ademenitoare. Oamenii sunt starniti sa ia credite si sa consume. A fi acoperit insa nevoia de bani noi cu un exces de credite, in lei sau in valuta, ar fi fost cea mai grava eroare. Si asa creditele stimulate de banci, salariile peste nivelul productivitatii muncii si banii trimisi de compatriotii nostri plecati in lume au impins inainte cererea interna. Cresterea s-a dovedit a fi semnificativa. Cererea de consum, grabita, a lasat in urma oferta interna de bunuri si servicii.
In imprejurarile date, Banca Nationala a evitat sa pompeze mai multi bani in economie. Dimpotriva, a pus in functiune pompele de absorbtie: cote inca mari la rezervele obligatorii, depozite tot mai multe ale bancilor la BNR, apoi certificate de depozit emise de Banca Nationala. Asadar, o politica monetara prudenta. BNR absoarbe banii pe care economia si populatia inca nu-s pregatite sa-i atraga.
Dar Banca Nationala nu si-a propus nicio clipa sa blocheze creditul. Doar l-a temperat. Plecand de la ideea ca, in zilele noastre, creditul bancar reprezinta o institutie moderna, fara de care nu poate fi conceput drumul catre bunastare. Cu o conditie: ca nici imprumutatorii, nici cei ce se imprumuta sa nu sfideze riscurile. BNR mizeaza pe continuarea cresterii temperate a creditului de consum si a celui imobiliar, cerand bancilor sa se grabeasca incet. Desigur, pe baza de argumente rationale si nu emotionale.
La noi, creditele pentru populatie au facut obiectul unui intreg sir de dezbateri, toate aprinse. In centrul atentiei s-a aflat BNR, cu masurile ei de temperare. Cum adeseori judecata a plecat de la criterii afective, nu a fost vazut un fapt esential: ca 2003 a marcat, in Romania, un nou capitol. A fost deschis drumul consolidarii si dezvoltarii unor produse financiare a caror importanta este cardinala: creditul de consum si creditul ipotecar.
Practic, pana in anul 2003, cele doua tipuri de credite au inaintat cu o timiditate excesiva. In 2003, creditul de consum a facut explozie. BNR a fost nevoita sa intervina cu masuri de temperare. Intai si intai, pentru a-i feri pe cei ce se imprumuta de nedorite drame ce ar putea fi determinate, pe parcursul indelungat al derularii creditului, de o eventuala insolvabilitate. Asa cum s-a ajuns la cheltuielile pentru lumina, caldura si intretinerea locuintei. Multe familii au intrat in incetare de plati.
BNR a mizat pe argumente. Plecand de la adevarul ca, spre a-si atinge obiectivele, are nevoie de parghii eficiente, una dintre cele mai importante fiind cantitatea de bani din sistemul bancar. De altfel, obiectivul suprem al Bancii Nationale este tocmai reglarea cantitatii de bani, pentru a calma astfel inflatia.
Pe argumente mizeaza si acum, in noul demers de reglementare a pietei creditelor. Fara sa dicteze.
De dictat dicteaza piata. Sigur, creditul scump e prea putin atractiv. Dar cine dicteaza scumpirea sau ieftinirea creditelor? Multi spun: Banca Nationala. Si chiar asa gandesc, ca Banca Nationala traseaza directia de miscare a pretului creditului. Realitatea e insa cu totul alta. Nimeni, la BNR, nu are o bagheta magica prin a carei miscare sa indice: credit scump ori credit ieftin. Factorii determinanti sunt in economia reala. Banca Nationala doar vegheaza ca dobanzile sa nu se rupa de miscarile din economie. Semnalele vin din piata. Nici piata insa nu lucreaza de capul ei, fiind nevoita sa tina seama de inflatie, de productivitatea muncii, de competitivitate.
Continuare miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
