Intrarea in vigoare a Normei 20/2006 a Bancii Nationale, avand drept scop "limitarea riscului de creditare", a declansat un intreg sir de dezbateri, toate aprinse. ?n centrul atentiei se afla Banca Nationala, invinuita fie ca vrea sa blocheze creditarea populatiei, fie ca vrea s-o restrictioneze. ?n realitate, insa, asa cum notam si miercurea trecuta, creditarea populatiei prin banci si
IFN-uri va continua sa creasca. Noile reglementari ale BNR nu vor face altceva decat sa reduca viteza de crestere. De ce recurge BNR la astfel de masuri? Vom vedea ca nu sufla in iaurt, asa cum si-au imaginat unii critici, si nici nu face din prudenta arta pentru arta.
Un lucru e cert: toti cei care s-au napustit sa judece Banca Nationala, recurgand la criterii afective, nu au vazut un fapt esential: ca anul 2003 a marcat, in Romania, un nou capitol in relatia bancilor cu populatia. A fost deschis drumul consolidarii si dezvoltarii unor produse financiare a caror importanta este cardinala: creditul de consum si creditul imobiliar. Practic, pana in anul 2003, cele doua tipuri de credite au inaintat cu o timiditate excesiva. ?n 2003, creditul de consum a facut explozii. A urmat creditul imobiliar. Cresterea a devenit periculos de rapida si BNR a fost nevoita sa intervina cu masuri de temperare.
De notat ca Banca Nationala n-a intervenit dintr-o data, in 2003, cu masuri dintre cele mai drastice. Dimpotriva, a inaintat pas cu pas, actionand in raport cu evolutia creditului si, mai ales, cu capacitatea reala a populatiei de a rambursa creditele solicitate. Normelor din 2003, aplicate incepand de la 1 februarie 2004, le-au urmat altele, in vara lui 2005, reflectate in Norma 10. Iar acum, in 2006, Norma 20 extinde Norma 10, cu unele modificari, la institutiile financiare nebancare. Consecinte? Dispare asa-zisul credit numai cu buletinul si se trece la o analiza riguroasa a capacitatii de rambursare a creditului.
Practic, cine nu poate sa probeze, cu acte, ca are resurse certe sa-si restituie creditul si sa suporte toate costurile aferente unui credit nu va fi ales de nicio banca. Si de nicio institutie financiara nebancara. Drept urmare,
s-a ajuns - in unele dezbateri publice - la incriminarea normelor BNR, pentru ca... ar taia accesul saracilor la creditele bancare.
Banca Nationala, responsabila cu stabilitatea financiara a tarii, nu poate sa faca abstractie de veniturile romanilor, care sunt inca modeste. Or, o cerere de credit, ca sa fie solvabila, are nevoie de o acoperire care sa depaseasca substantial salariul mediu pe economie. De cateva ori chiar, la creditele imobiliare.
Banca centrala nu poate ignora, de fapt, riscul ce planeaza asupra sistemului bancar: nerambursarea creditului. Si nici obligatia de a-i feri pe cei ce se imprumuta de nedorite drame ce ar putea fi determinate, pe parcursul indelungat al derularii creditului, de o eventuala insolvabilitate. Asa cum s-a ajuns la cheltuielile pentru lumina, caldura si intretinerea locuintei. Multe familii au intrat in incetare de plati si nu mai primesc caldura.
Oricum am judeca, in niciun fel nu putem confunda creditul cu ajutorul social. Fara indoiala ca o societate are obligatia sa-si sprijine saracii. Nu insa dandu-le credite. Asta nu poate fi o solutie. Pentru ajutorarea saracilor, in nicio tara banii nu sunt luati de la banci, care au alte rosturi. Banii pentru saraci, dati sub forma de ajutoare sociale, nu pot veni decat de la buget. Numai bugetul statului iti da umbrela cand ploua si ti-o ia inapoi cand apare soarele. Bancile, cum notam in comentariul precedent, de miercurea trecuta, procedeaza invers: iti dau umbrela cand e soare si ti-o iau cand ploua.
Voi reveni miercurea viitoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
