Dobanda de politica monetara a fost urcata, la sfarsitul lui iulie, de la 10 la suta la 10,25 la suta. Surpriza atat pentru banci, cat si pentru multi dintre analistii din piata financiara. Putini au anticipat cresterea.
Doua mesaje clare date de banca centrala: intensificarea ofensivei anti-inflatie si incurajarea economisirii. Mesaje proprii momentului actual, cand turbulentele de pe pietele financiare internationale nu dau semne de incetinire.
Miscarea facuta de BNR este, fara indoiala, nepopulara. Caci cresterea dobanzii face parte dintr-un pachet de decizii de politica monetara ce va duce la temperarea creditarii. Dar pot fi populare politicile care impun rationalitati economice? Desigur, nu. Chiar daca tinta e calmarea inflatiei.
Sondajele de opinie arata ca romanii se tem in continuare de inflatie. Mai mult decat de boli, de somaj ori de recesiune. Motiv ce a determinat deseori, in anii '90, masuri care sa duca la inghetarea preturilor. Desi au fost catastrofale pentru economie.
De cate ori au fost inghetate preturile, s-a inchis o rana in locul careia au fost deschise altele, mult mai dureroase. Cu atat mai mult cu cat, de fiecare data, au fost rupte preturile de salarii. In sensul ca au fost blocate preturile in timp ce salariile erau lasate sa creasca. O evidenta fatarnicie. Pentru ca, practic, economia continua sa produca inflatie, dar matura politica lucra de zor ca s-o ascunda sub pres.
Inflatia reprimata s-a dovedit insa mai periculoasa decat inflatia fatisa. Pana la urma, gunoiul nu mai incapea sub pres si preturile explodau. Rezultatul: o inflatie si mai mare.
Acum, in 2008, nu mai inghite nimeni minciuni de tipul inghetarii preturilor. Mai intai, fiindca ne-am descalifica in ochii Uniunii Europene. Apoi, pentru ca sugrumarea unor preturi ne-ar aduce, pe piata interna, restrangeri si mai mari ale ofertei de bunuri si servicii, fara sa fie incetinita cresterea cererii de consum. Asa ca in nici un caz solutia optima, in prezent, nu poate fi o blocada administrativa impotriva inflatiei. Actiunile la nivelul pietei de bani, prin cresteri de dobanzi si intarirea prudentei bancare in materie de credite, sunt singurele care pot sa atinga tintele propuse.
Dar preturile pot fi mincinoase nu numai cand sunt inghetate administrativ. Minciuna poate fi exprimata si prin scumpiri exagerate. Multe companii, cu deosebire cele monopoliste, nu s-au dat inapoi, in luna iulie, sa profite de conjunctura cresterii preturilor la unele utilitati, intre care lumina si caldura, turnand astfel gaz peste focul inflatiei. Fiindca asa sunt obisnuite. De ani si ani, inflatia mare s-a dovedit a fi pentru ele o resursa de profit. De profit murdar, fireste. Cauza? Un efect psihologic pervers, produs pe fondul strangularii concurentei.
Astazi, razboiul cu preturile va fi eficient numai daca va fi dus in conditiile pietei libere, concurentiale. Pentru ca profitul sa nu mai fie scos din preturi ce cresc anapoda, cum
ne-am obisnuit noi, ci dintr-un volum tot mai mare de marfuri comercializate pe piata. Oferta in crestere fiind cel mai sigur remediu impotriva inflatiei. Iata de ce, pe piata noastra, cat timp nu vor interveni reglari firesti intre cerere si oferta, solutia ramane folosirea politicii monetare pentru ajustarea cererii interne.
Faptul ca, din 2003, a luat amploare creditul de consum bucura si ingrijoreaza totodata. Daca, pana atunci, cresterea economica urca dealul cu doua locomotive, exportul si investitiile, ne-am trezit in anii din urma ca a treia locomotiva, consumul, le-a luat-o inainte celorlalte doua. Punand cap la cap targuielile zilnice, facute de populatie, socotite la preturile de consum actuale, vedem cum se aduna cresteri tot mai mari. Din nefericire, pe celalalt taler al balantei, oferta de bunuri si de servicii ramane restransa. Oferta productiei interne. Golul in piata e umplut de importuri, care au crescut atat de mult in anii din urma, incat balanta platilor interne inregistreaza deficite duble fata de cat poate sa suporte economia romaneasca.
Normal ar fi, in replica la extensia neincetata a cererii de consum, sa creasca oferta interna de bunuri si servicii. Dar daca nu creste? Mai exista o unica solutie: scumpirea banilor. O solutie greu de evitat acum, in vremuri de criza, cand pe toata planeta se scumpesc banii si se ieftinesc activele.
E drept ca, la noi, mai sunt economisti care sustin ca dobanzile mari au efect inflationist. Teoretic, aceasta judecata poate fi adevarata. Daca banii sunt mai scumpi, atunci vor fi mai mari costurile de productie iar, mai departe, preturile de consum n-au alta cale decat sa urce si sa faca inflatie. Practic, insa, in masura in care dobanzile peste rata inflatiei restrang cererea de credite si restabilesc echilibrul pe piata, efectul va fi tocmai invers, contribuind la calmarea cresterii preturilor. Asa s-a intamplat de altfel in toti anii in care, din 1990 si pana in prezent, inflatia a fost calmata. Dimpotriva, dobanzile negative, mentinute sub nivelul cresterii preturilor de consum, au adus inflatii galopante.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
