Unde e piata - piata libera, bineinteles - isi fac loc si speculatiile. Aratandu-si, deseori, fata sanatoasa. Si spun sanatoasa, nu frumoasa, fiindca nicio fata a speculatiei nu-i frumoasa. Ambele sunt urate. In toata lumea, speculantii sunt huliti, chiar daca sunt respectati. Cand spun ca speculatia isi arata fata sanatoasa, am in vedere rolul ei pozitiv, de proteina, care contribuie la dinamizarea pietei. Dar speculatia, in nenumarate imprejurari, isi expune fata urata, devenind un factor anti-piata.
Tocmai aceasta fata a speculatiei, cea urata, a dominat mult timp piata noastra imobiliara. Practic, au fost "stocate" preturi si terenuri, pentru a fi vandute apoi mai scump. Cum notam insa in episodul precedent, cand speculatia devine excesiva sau recurge la practici murdare, piata se razbuna
si-i frange aripile. Si iata ca, acum, piata noastra imobiliara, revoltata ca speculatia a iesit din "text",
depasindu-si rolul, a impus un moment de reflectie. Vom vedea in ce directie se va misca piata in viitor.
De fata urata a speculatiei nu vom scapa insa usor. Fiindca ne confruntam cu o mare disproportie intre cererea uriasa de imobile si oferta saraca, insotita de preziceri privind viitoare cresteri de preturi. De aici graba manifestata de multi romani de a face imprumuturi, pentru a-si cumpara cat mai repede o locuinta, de teama scumpirilor.
Pentru multe familii din Romania, si nu numai pentru cele tinere, casa ramane o dramatica asteptare. Scapare avand numai acele familii care au acces la credite.
Dinamizarea pietei imobiliare o aduce in primul rand creditul. Astazi, pretutindeni in lume, creditul a devenit combustibilul ce pune in functiune principalul motor al inaintarii societatii: clasa de mijloc. O clasa care, mai cu seama in anii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand omenirea a prins treptat gustul traiului pe datorie, si-a ingrosat randurile cu oameni ajutati de banci sa se desprinda in masa din polul saraciei, croindu-si o viata noua prin munca si inavutire.
Creditul inseamna bani. Desigur, bani pe care ii obtii astazi cu obligatia ca maine sa-i dai inapoi. Platind si o dobanda. Dar ce inseamna maine? Cand va fi scadenta? Imprumuturile ipotecare, bunaoara, au pornit de la durate scurte, de cinci-zece ani, apoi duratele au crescut treptat pana la douazeci, chiar pana la peste treizeci de ani.
In lumea de astazi, care a invatat sa inmulteasca banii, bunastarea pe datorie nu mai este o exceptie. Incepe sa devina regula. Desi un astfel de stil de viata era de neconceput in vremuri nu foarte indepartate. Inclusiv in secolul al XX-lea, in anii de dinaintea Primului Razboi Mondial. Chiar si in anii interbelici, in multe tari. Iar in tarile din "zona", fostele tari comuniste, pana in anii '90 nici macar sub aspect teoretic nu se discuta despre bunastarea pe datorie. Pentru ca, desi banii erau putini, bunurile si serviciile de pe piata erau si mai putine.
Dar ce-i vesnic in asta lume? Blaga scria, dupa o atenta analiza a mersului istoriei, ca fiecare epoca are un stil al ei. In materie financiara, au fost vremuri cand cei ce obisnuiau sa imprumute bani sau, mai mult, sa traiasca din imprumuturi deveneau tinta oprobriului public. A te imprumuta era socotita o fapta nedemna. Ati face un obicei din a te imprumuta insemna sa-ti atragi dezaprobarea comunitatii, a bisericii, dispretul celor din jur. A trecut insa timpul si roata istoriei s-a intors. Incet-incet, mai ales dupa ce bancile au inceput sa se inmulteasca si nevoia de bani sa fie tot mai mare, criteriile de judecata publica in materie de circulatie monetara s-au schimbat.
Dupa 2000, vreo cateva milioane de romani s-au obisnuit cu gustul vietii pe datorie. Si cu constructia de case pe datorie. Creditul, ca motor al bunastarii, incepe sa functioneze si la noi. Subliniez: incepe.
Continuare: miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
